Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | December 6, 2019

Scroll to top

Top

Arrivederci Bienalei de Artă de la Veneția, ediţia 2019

Arrivederci Bienalei de Artă de la Veneția, ediţia 2019
Administrator

Conform tradiției, ideea de a înființa o expoziție națională de artă bienală la Veneția i-a venit în 1893 Primarului de atunci al Serenissimei, Riccardo Selvatico. El, care va fi și primul Președinte al Bienalei, stătea de vorbă cu un grup de prieteni în Piața San Marco, la o masă a elegantei Cafenele Florian, prima cafenea europeană. În data de 30 aprilie 1895 a fost inaugurată Prima Expoziție Internațională de Artă a Orașului Veneția, în prezența regelui Italiei Umberto I și a reginei Margherita de Savoia. Iar cifrele vorbesc de la sine: 224.000 de vizitatori în 1895; peste 615.000 de intrări la ediția din 2017, un număr nu chiar atât de mare de vizitatori, dacă ținem cont de faptul că turiștii înregistrați la Veneția în același an au fost circa 50.000.000.

Iată-ne ajunși în noiembrie 2019, în ultima luna a celei de-a 58-a Expoziții Internaționale de Artă organizate de Bienala de la Veneția. Aproape 124 de ani de istorie neîntreruptă. De ce spun „aproape”? Pentru că „în perioada 1916-1918, din cauza primului război mondial, Bienala nu s-a ținut”, iar „după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1942, activitatea Bienalei a fost întreruptă. Ultima ediție a Expoziției de Artă a avut loc în 1942 și s-a reluat apoi în 1948. În septembrie 1943, Cinecittà se stabilește în Spațiile de la Giardini, folosind Pavilioanele ca teatre de filmare (Cinevillage), unde va rămâne până în aprilie 1945. Festivalul de Film a fost suspendat între 1943-45 și reluat în 1946 (Southerner de Jean Renoir obținea atunci o mențiune ca cel mai bun film din partea unui Juriu format din jurnaliști). Edițiile de Muzică și de Teatru se vor relua abia în 1947”.

Peste 15.000.000 de oameni și-au pierdut viața în timpul primului război mondial și peste 60.000.000 de oameni și-au pierdut viața în timpul celui de-al doilea război mondial. Cine știe câți dintre ei au avut posibilitatea de a vizita Bienala din Veneția măcar o dată? Să trăiți în vremuri interesante, titlul-umbrelă al Expoziției din acest an, curatoriată de Ralph Rugoff, „poate fi citit ca un fel de imprecaţie în care expresia timpuri interesante evocă ideea unor vremuri dificile, chiar amenințătoare. Dar poate fi, de asemenea, o invitație de a vedea întotdeauna și de a lua în considerare cursul evenimentelor în complexitatea lor, o invitație ce ne pare deosebit de importantă în vremuri când așa de des prevalează un exces de simplificare, generat de conformism sau de frică”, scrie Paolo Baratta, Președintele Bienalei de la Veneția de 20 de ani, în O invitație la a vedea.

„Îmi însușesc acest text de Ralph Rugoff”, salut sugestia criticului de artă Giovanna Nepi Scirè, fostă Directoare a Galeriilor Academiei din Veneția, de a citi cu atenție intențiile Curatorului Ralph Rugoff, care explică astfel alegerea titlului: „Într-un discurs de la sfârșitul anilor 1930, Deputatul britanic Sir Austen Chamberlain invocă o veche urare chinezească, pe care o știa de la un Diplomat britanic care lucra în Asia și care în mod curios recita: Să trăiți în vremuri interesante. «Fără îndoială, imprecația ne-a afectat”, a remarcat Chamberlain. „Trecem de la o criză la alta, într-o succesiune de traume și neliniști». […] Printre calitățile lor remarcabile, participanții la această Expoziție demonstrează o îndrăzneală profundă: fiecare dintre ei produce un corpus de lucrări care articulează o gamă largă de teme. Pentru a sublinia această abordare multidimensională a creației artistice, a 58-a Expoziție Internațională de Artă este împărțită în două secțiuni separate: Propunerea A la Arsenale și Propunerea B în jurul Pavilionului Central de la Giardini. Toți artiștii participă la ambele secțiuni, dar prezintă lucrări foarte diferite în fiecare locație. Într-un moment în care comunicarea publică este din ce în ce mai restrictiv codificată, Expoziția urmărește să scoată în evidenţă capacitatea artei de a stimula întrebări și confruntări complexe. Să trăiți în vremuri interesante, în cele din urmă, explorează modul în care opera de artă ridică întrebări despre modurile în care definim frontierele și granițele culturale și prezintă lucrări care iluminează în diverse moduri conceptul, articulat de Leonardo Da Vinci și Vladimir Ilici Lenin, că totul este conectat”.

În condiții di pace, „vremurile interesante” ar trebui să fie de fapt plăcute, însă cu siguranță nu se simt astfel în război. Nici Bienala nu poate exista și rezista la Veneția în condiții de război. Nici un război nu se câștigă fără pierderi, în vreme ce pacea este un câștig pentru toate părțile. Unfinished Conversations on the Weight of Absence/Conversații Deschise despre Greutatea Absenței, chiar titlul ales de Belu Simion Făinaru, Dan Mihălțianu și Miklóș Onucșán, cei trei artiști care reprezintă România la Bienala din 2019, m-a inspirat să mă opresc asupra faptului că Bienala a fost practic închisă ani de zile în timpul celor două războaie mondiale care au lacerat secolul XX. Constrânsă să lipsească din orizonturile culturale internaționale, chiar dacă unele spații expozitive erau deja acolo. O agreabilă plimbare prin Giardini della Biennale, de la Pavilionul Național al Rusiei, construit în 1914, la Pavilioanele Naționale ale Germaniei și Ungariei, ambele din 1909, nu mai era posibilă în acei ani… „Să trăiți”, aceasta este prima parte din titlul-urare. Adică, să trăiți bucurându-vă de interesante vremuri viitoare, din care vizitele la Veneția și la Bienala ei sunt parte integrantă, și așa se poate interpreta titlul ales de Rugoff care, în felul său, continuă titlul Viva Arte Viva al celei de-a 57-a Expoziții Internaționale de Artă a Bienalei din Veneția de acum doi ani, curatoriată de Christine Macel.

Recomandările pentru Bienala din acest an? În afară de Expozițiile prezentate în Pavilioanele Naționale de la Giardini și de la Arsenale, sunt multe Expoziții interesante în Oraș. Apropo de Arsenale, nu pierdeți ocazia de a vedea acolo monumentalele sculpturi Building Bridges de Lorenzo Quinn. Odată ajunși în Campo San Fantin, destinație turistică preferată mai cu seamă pentru Gran Teatro „La Fenice” care se află aici, vă invit să vizitați Ateneo Veneto, unde a fost organizată Expoziția-instalație Librăria Exilului, cea de-a doua parte din Psalm a britanicului Edmund De Waal. De vizitat și Scola (Sinagoga) Canton, în Ghettoul din Veneția, care a gazduit prima parte a Expoziției. Să descoperiți Talmudul ca și cum ar fi o hartă, harta Veneției în cazul de față, ce minunăție! Să ne amintim că la Veneția a fost publicată prima ediție europeană a Talmudului la începutul secolului al XVI-lea și că, din păcate, tot la Veneția, Talmudul a fost distrus în Piazza San Marco în 1553. Mulțumiri, aşadar, co-curatorului Giuseppe Balzano (Beit Venezia) și istoricului de artă Sergio Pesce pentru invitația la lectură în Biblioteca scriitorilor în exil construită de De Waal.

Conform tradiției, ideea de a înființa o expoziție națională de artă bienală la Veneția i-a venit în 1893 Primarului de atunci al Serenissimei, Riccardo Selvatico. El, care va fi și primul Președinte al Bienalei, stătea de vorbă cu un grup de prieteni în Piața San Marco, la o masă a elegantei Cafenele Florian, prima cafenea europeană. În data de 30 aprilie 1895 a fost inaugurată Prima Expoziție Internațională de Artă a Orașului Veneția, în prezența regelui Italiei Umberto I și a reginei Margherita de Savoia. Iar cifrele vorbesc de la sine: 224.000 de vizitatori în 1895; peste 615.000 de intrări la ediția din 2017, un număr nu chiar atât de mare de vizitatori, dacă ținem cont de faptul că turiștii înregistrați la Veneția în același an au fost circa 50.000.000.

Iată-ne ajunși în noiembrie 2019, în ultima luna a celei de-a 58-a Expoziții Internaționale de Artă organizate de Bienala de la Veneția. Aproape 124 de ani de istorie neîntreruptă. De ce spun „aproape”? Pentru că „în perioada 1916-1918, din cauza primului război mondial, Bienala nu s-a ținut”, iar „după izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în septembrie 1942, activitatea Bienalei a fost întreruptă. Ultima ediție a Expoziției de Artă a avut loc în 1942 și s-a reluat apoi în 1948. În septembrie 1943, Cinecittà se stabilește în Spațiile de la Giardini, folosind Pavilioanele ca teatre de filmare (Cinevillage), unde va rămâne până în aprilie 1945. Festivalul de Film a fost suspendat între 1943-45 și reluat în 1946 (Southerner de Jean Renoir obținea atunci o mențiune ca cel mai bun film din partea unui Juriu format din jurnaliști). Edițiile de Muzică și de Teatru se vor relua abia în 1947”.

Peste 15.000.000 de oameni și-au pierdut viața în timpul primului război mondial și peste 60.000.000 de oameni și-au pierdut viața în timpul celui de-al doilea război mondial. Cine știe câți dintre ei au avut posibilitatea de a vizita Bienala din Veneția măcar o dată? Să trăiți în vremuri interesante, titlul-umbrelă al Expoziției din acest an, curatoriată de Ralph Rugoff, „poate fi citit ca un fel de imprecaţie în care expresia timpuri interesante evocă ideea unor vremuri dificile, chiar amenințătoare. Dar poate fi, de asemenea, o invitație de a vedea întotdeauna și de a lua în considerare cursul evenimentelor în complexitatea lor, o invitație ce ne pare deosebit de importantă în vremuri când așa de des prevalează un exces de simplificare, generat de conformism sau de frică”, scrie Paolo Baratta, Președintele Bienalei de la Veneția de 20 de ani, în O invitație la a vedea.

„Îmi însușesc acest text de Ralph Rugoff”, salut sugestia criticului de artă Giovanna Nepi Scirè, fostă Directoare a Galeriilor Academiei din Veneția, de a citi cu atenție intențiile Curatorului Ralph Rugoff, care explică astfel alegerea titlului: „Într-un discurs de la sfârșitul anilor 1930, Deputatul britanic Sir Austen Chamberlain invocă o veche urare chinezească, pe care o știa de la un Diplomat britanic care lucra în Asia și care în mod curios recita: Să trăiți în vremuri interesante. «Fără îndoială, imprecația ne-a afectat”, a remarcat Chamberlain. „Trecem de la o criză la alta, într-o succesiune de traume și neliniști». […] Printre calitățile lor remarcabile, participanții la această Expoziție demonstrează o îndrăzneală profundă: fiecare dintre ei produce un corpus de lucrări care articulează o gamă largă de teme. Pentru a sublinia această abordare multidimensională a creației artistice, a 58-a Expoziție Internațională de Artă este împărțită în două secțiuni separate: Propunerea A la Arsenale și Propunerea B în jurul Pavilionului Central de la Giardini. Toți artiștii participă la ambele secțiuni, dar prezintă lucrări foarte diferite în fiecare locație. Într-un moment în care comunicarea publică este din ce în ce mai restrictiv codificată, Expoziția urmărește să scoată în evidenţă capacitatea artei de a stimula întrebări și confruntări complexe. Să trăiți în vremuri interesante, în cele din urmă, explorează modul în care opera de artă ridică întrebări despre modurile în care definim frontierele și granițele culturale și prezintă lucrări care iluminează în diverse moduri conceptul, articulat de Leonardo Da Vinci și Vladimir Ilici Lenin, că totul este conectat”.

În condiții di pace, „vremurile interesante” ar trebui să fie de fapt plăcute, însă cu siguranță nu se simt astfel în război. Nici Bienala nu poate exista și rezista la Veneția în condiții de război. Nici un război nu se câștigă fără pierderi, în vreme ce pacea este un câștig pentru toate părțile. Unfinished Conversations on the Weight of Absence/Conversații Deschise despre Greutatea Absenței, chiar titlul ales de Belu Simion Făinaru, Dan Mihălțianu și Miklóș Onucșán, cei trei artiști care reprezintă România la Bienala din 2019, m-a inspirat să mă opresc asupra faptului că Bienala a fost practic închisă ani de zile în timpul celor două războaie mondiale care au lacerat secolul XX. Constrânsă să lipsească din orizonturile culturale internaționale, chiar dacă unele spații expozitive erau deja acolo. O agreabilă plimbare prin Giardini della Biennale, de la Pavilionul Național al Rusiei, construit în 1914, la Pavilioanele Naționale ale Germaniei și Ungariei, ambele din 1909, nu mai era posibilă în acei ani… „Să trăiți”, aceasta este prima parte din titlul-urare. Adică, să trăiți bucurându-vă de interesante vremuri viitoare, din care vizitele la Veneția și la Bienala ei sunt parte integrantă, și așa se poate interpreta titlul ales de Rugoff care, în felul său, continuă titlul Viva Arte Viva al celei de-a 57-a Expoziții Internaționale de Artă a Bienalei din Veneția de acum doi ani, curatoriată de Christine Macel.

Recomandările pentru Bienala din acest an? În afară de Expozițiile prezentate în Pavilioanele Naționale de la Giardini și de la Arsenale, sunt multe Expoziții interesante în Oraș. Apropo de Arsenale, nu pierdeți ocazia de a vedea acolo monumentalele sculpturi Building Bridges de Lorenzo Quinn. Odată ajunși în Campo San Fantin, destinație turistică preferată mai cu seamă pentru Gran Teatro „La Fenice” care se află aici, vă invit să explorați Expoziția de la Ateneo Veneto – instalația Librăria Exilului, cea de-a doua parte din Psalm a britanicului Edmund de Waal. De vizitat și Scola (Sinagoga) Canton, în Ghettoul din Veneția, pentru a vedea prima parte a Expoziției. Să descoperiți Talmudul ca și cum ar fi o hartă, harta Veneției în cazul de față, ce minunăție! Să ne amintim că la Veneția a fost publicată prima ediție europeană a Talmudului la începutul secolului al XVI-lea și că, din păcate, tot la Veneția, Talmudul a fost distrus în Piazza San Marco în 1553. Mulțumiri, aşadar, co-curatorului Giuseppe Balzano (Beit Venezia) și istoricului de artă Sergio Pesce pentru invitația la lectură în Biblioteca scriitorilor în exil construită de De Waal.

Ioana Eliad
(nr. 11, noiembrie 2019, anul IX)

Preluat din http://www.orizonturiculturale.ro/ro_evenimente_Bienala-de-Arta-Venetia-2019.html?fbclid=IwAR23WhEMiLJQ0krTmNCPnaMu2C2PW_1EtbIshjVjHrahkPPWSu5mablihck