Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | noiembrie 24, 2017

Scroll to top

Top

PROIECT candidatura Simona Tanasescu

admin

PROIECT

Candidatura mea pentru funcţia de Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România este motivată de dorinţa de a mă implica în reforma necesară relansării imaginii artistului român,a prezervării bunurilor spirituale, de imagine, patrimoniale ale UAP dar si din dorinţa de a oferi o alternativă în conceptul de colaborare şi leadership în interiorul breslei precum şi în relaţie cu mediile exterioare.

  • Pregătirea mea profesională cât şi activitatea din ultimii 15 ani mă recomandă pentru a asuma şi pune în operă aceste dorinţe.
  • Implicarea activă în iniţierea unor legi şi evaluarea unor iniţiative legislative sunt de asemenea o premisă unică şi distinctă.
  • Oportunitatea experienţelor din administraţia centrală şi sistemele de relaţii din sfera politicului şi executivului, constituie nu mai puţine şanse de reuşită.
  • Activitatea de evaluator, curator, comisar, activitatea didactică şi competenţele din domeniile managementului cultural motivează aspiraţia mea.

Ceea ce propun eu prin candidatura mea, mesajul meu este o noua abordare a relaţiilor dintre membrii, transparenţă în decizii, bune practici în promovare şi administrare, externalizarea unor îndatoriri ce exced mediului nostru profesional, promovarea identităţii noastre, recâştigarea unei onorabilităţi şi a unei respectabilităţi în spaţiul public românesc, salvarea patrimoniului existent.

Paşii standard ai proiectului sunt: analiza, obiectivele, stabilirea publicului ţintă, mesajele, strategiile, tacticile, planificarea, resursele, evaluarea şi revizuirea (analize ciclice).

Analiza:

Recent remarcăm faptul că ritmul de viaţă şi diversitatea programelor societăţii au adâncit preocupările şi tensiunile breslei, respectiv concurenţa.

1

“Concurenţă” cu modalităţi mai amuzante de petrecere a timpului

Analiza factorilor de risc. O listă ne-exhaustivă a riscurilor predictibile ar conţine: risc din partea echipei; risc din partea mediului apropiat; risc

din partea mediului internaţional; risc din partea conjuncturii financiare şi, în mod special pentru societatea română contemporană: risc din partea mediului educaţional. Acesta influenţează şi publicul dar şi factorii de decizie politică sau administrativă.

Analiza publicului ţintă. Evaluarea atitudinii publicului; identificarea politicilor şi procedurilor de interes public ale organizaţiei; tehnici de influenţare: psihologia angajamentului; tehnica piciorului în uşă; persuasiunea; stimularea imaginii de sine în colectivitate (în cazul artiştilor); obiectivele de câştigat să devină mai atractive decât riscurile; motivare pozitivă şi eficientă.

Consumatorul de cultură se împarte în patru categorii distincte:

a)   aculturali, exclusiv consumatori de divertisment;

b)    cei deschişi în principiu către cultură şi către schimbare în viaţa artistică şi educaţională a „cetăţii” având obişnuinţa de a “consuma” artă în spaţiu privat (cărţi, imprimări, albume, reviste, postere, bibelouri etc.). Aceştia sunt cu precădere atraşi de forme convenţionale, consacrate şi extrem de sensibili la autoritatea (id. est consacrarea socială a) artistului. Supravieţuirea muzeelor sau filarmonicilor şi achiziţionarea operelor de artă li se datorează cu precădere.

c)   publicul amator de spectacole, expoziţii. Acest public poate fi atras de ideea de şoc, de noutate, de neobişnuit. Sunt publicul de elecţie atât în ceea priveşte „principiul spectacolului” cât şi „principiul conflictului” ce guvernează strategiile de comunicare în media.  Şi d) colecţionarii.

Instituţiile de profil sunt structurate pe organizaţii birocratice şi conservative. Nu există bunăvoinţă pentru ideea de alternativă, experiment, restructurare organizaţională. În mod inerţial, apartenenţa la o instituţie

constituie unul dintre factorii hotărâtori în finanţarea proiectelor Uniunii Europene.  Explicaţia  este  dată  de  criteriile  „relevanţă  socială”  respectiv

„stabilitate” ce stau la baza mecanismelor de finanţare europeană. Demersul analitic este focalizat pe medii, actori, structuri educaţionale în artele tradiţionale şi relevanţă socială în cele ce-şi propun obiective înnoitoare.

Analiza factorilor de mediu presupune includerea datelor externe privitoare la mediul fizic sau social într-o formulă coerentă, deşi niciodată completamente rigidă.

În etapa “Identificare, Analiză, Formulare  prioritatea o reprezintă demararea  concomitentă  a  seturilor  de  acţiuni  comune  şi  strategiei  de

 relaţii publice şi iniţierii ca atare a proiectelor.

Pentru societatea noastră însă, atare filtre reprezintă deocamdată tot atâtea praguri de întârziere sau de stopare a oricărei iniţiative individuale.

Analiza mediului comportă deosebiri importante dacă ne referim fireşte, la diferenţa dintre România, Germania, sau Japonia etc. în ceea ce priveşte mediul de afaceri sau mediul legislativ. Dar diferenţe apar şi în domeniul relaţiilor umane, în tipul de societate din punct de vedere organizaţional, în tipul de comunicare. În special comunicarea non-verbală creează bariere în comunicaţie şi deosebiri importante ce interesează mediul cultural şi – mediul de elecţie al interferenţelor – mediul educaţiei  civice.

Acest domeniu prezent în toate raporturile analiştilor, poate fi sursa unor fructuoase parteneriate pentru reformularea imaginii şi rolului artei în Cetate. Dacă orientările pentru programe de educaţie civică sunt mai mult

decât deziderate, prezentarea inteligentă a potenţialului creator pe care-l are arta, nu constituie o cerere ci o ofertă valoroasă.

Mediul comunicaţional prezintă particularizări interesante pentru România. O primă caracteristică se referă la faptul că el relevă o diferenţă între generaţii. Remarca se  referă şi la comportamentul comunicaţional incluzând mimica, gestica, îmbrăcămintea dar şi la mijloacele de comunicare. În ceea ce priveşte ultimele, prăpastia între generaţii nu este atât de mare în alte ţări. În România verigile de legătură între emiţător şi publicul ultim beneficiar nu sunt specializaţi decât în publicitatea comercială şi, într-o oarecare măsură, în cea politică.

Educarea civică prin intermediul comunicării publice este la început. Caracteristica principală este canalul de difuzare cel mai des folosit: prin influenţare la nivel interpersonal, în cadrul organizaţiilor (cu precădere cele ale Administraţiei Publice Centrale), prin zvon şi prin anumite mesaje subliminale anexate prezentării de ştiri sau de publicitate în emisiunile de radio şi televiziune.

Arta profesionistă se încadrează social în acord cu contextul comunicării reale pentru menţinerea unui echilibru între variabilele unui ansamblu social structurat, perturbat mai ales în condiţii de instabilitate.

Mediul României ca ţară în tranziţie. Analiza este evidenţiată de studii – destul de puţine la număr, dar realitatea se poate defini şi prin mijloace empirice. Criza artelor elaborate (profesioniste) atinge pragul critic.

Mediul politic. Majoritatea actanţilor din mediul politic sunt incompatibili genetic şi educaţional cu domeniul cultural. Strategiile de imagine,  atunci  când  sunt,  merg  pe  principiul  economic  al  aşa-zisei

„smântâniri rapide” (acum, aici şi tot). Ei apelează la piaţa de divertisment, la muzică populară, eventual la teatru. Formula vizuală a advertising-ului politic nu depăşeşte grafica kitsch a afişului comercial.

Mediul legislativ permite supravieţuirea instituţională  a Institutelor de cultură. De asemenea, permite reglementări în relaţiile dintre indivizi sau dintre indivizi şi stat dar nu are suficientă autoritate executivă în asigurarea respectării legilor.

Mediul economic este extrem de precar la nivelul consumatorului mediu. Un procent mare din venitul mediu este destinat nevoilor de supravieţuire. Bugetarii sunt în mod special defavorizaţi, adică exact categoria de elecţie pentru publicul de artă, respectiv cei interesaţi în sporirea calităţii educaţiei copiilor lor.

Mediul oamenilor de afaceri, potenţiali sponsori: vezi actanţii politici: de la carenţa legislativă privind sponsorizarea, la dezinteres şi nivel cultural. Cei mai mulţi, nu numai că sunt nemotivaţi dar nici nu au noţiuni elementare de apreciere. Remediul ar putea fi – dincolo de programele de educaţie permanentă – stimularea elementului emoţional (mimetismul) şi chiar snobismul.

Mediul tehnologic: precar, în special la capitolul procurarea şi întreţinerea aparaturii de ultimă oră, precum şi starea drumurilor şi mijloacelor de transport. Carenţa mare de specialişti se resimte şi la producerea şi întreţinerea uneltelor şi materialelor consumabile. De cele mai multe ori este vorba despre competenţă şi responsabilitate, mai mult decât de fonduri. La aceasta se adaugă şi dispariţia treptată a unor meserii auxiliare specifice. Calitatea depozitării şi întreţinerea obiectelor de artă ca şi starea spaţiilor de expunere coroborat cu criza spaţiilor-alternativă duce la prejudicii patrimoniale şi economice şi în imediat şi pe termen lung, cu

consecinţe grave, inclusiv în ceea ce priveşte educaţia. Materialul didactic corespunzător vremurilor noastre ca şi noile achiziţii tehnologice este insuficient atât din motive economice cât şi din cauza mentalităţilor.

Documentarea, updatarea şi revoluţia informatică par deocamdată apanaje ale şcolilor şi universităţilor tehnice.

Mediul comunicaţional. Comunicaţiile reprezintă un progres cert în societatea românească. Comunicarea IT este deocamdată generalizată la generaţia tânără. Spre deosebire de Europa de Vest, generaţiile mai vârstnice din România nu utilizează decât în procent mic internetul. Totuşi există un progres notabil precum şi deschiderea de principiu.

Mediul cultural. Schemele precedente sunt suportul unui proiect de analiză a mediilor şi actanţilor implicaţi în procesul artistic. Câmpul de acţiune al acestora este redefinit succesiv în cadrul relaţiilor interumane în funcţie de rolul social sau de calitatea inserţiei lor în cetate.

Mediul educaţional. Este tradiţionalist, închistat, birocratic, intens ierarhizat, formalist. Analiza mediului artistic şi educaţional din România începutului de mileniu III arată perturbări la toate nivelurile. Artistul, mai ales cel tânăr, se găseşte într-o situaţie dominată de medii instabile la care se adaugă şi drama concurenţială.

Mediul social. Societatea românească este atomizată şi eclectică. Comunicarea între diverse categorii socio-profesionale sau între oameni cu aceleaşi interese profesionale este deosebit de slabă. În afară de aceasta, sunt resimţite la tot pasul şocurile adaptărilor şi tranziţiilor ce par a nu se mai stabiliza.

Mediul organizaţional. Probabil este cel mai precar mediu din societatea românească. El este, la nivelul instituţiilor mari, închis, formalist,

birocratic, centrat pe supravieţuire, nu pe performanţă. Instituţiile şi organizaţiile mici sunt promiţătoare dar sunt compromise de lipsa de fonduri, instabilitatea juridică precum şi de politicile de angajare dominate de sistemul clientelar.

Psihologia socială. Spre deosebire de ţări cu structuri organizaţionale mai stabile, deci cu mai multă disciplină, labilitatea emoţională şi motivaţională a românilor s-a însoţit şi cu o elasticitate mintală mai mare, ceea ce a avut ca urmare, în multe situaţii, adaptări spectaculoase. Pe măsură ce nivelul şi motivaţia culturală a redactorilor de emisiuni va atinge un prag admisibil, interesul societăţii pentru viaţa artistică şi aspectul oraşelor va creşte semnificativ.

La toate acestea, se poate adăuga şi riscul preluării mecanice, cu ajutorul unor intermediari semi sau non-culturali, a legislaţiei Uniuni Europene. Deja pericolul desfiinţării şcolilor cu profil artistic precum şi acceptarea necritică a directivelor de la Bologna, nasc în România multe nemulţumiri şi doar o tardivă trezire ar mai putea da şansa salvării unei tradiţii de loc minore.

Obiective:Relaţia artistului cu publicul trebuie să fie mediată de o întreagă reţea de relaţii cu instituţiile:

2

Factorii ce converg la formarea, consacrarea şi asigurarea condiţiilor de trai pentru artistul contemporan presupun o reţea interactivă de tendinţe ce implică întreg câmpul social.

3

Dacă „evaluarea”, „cântărirea” unei opere în sine presupune un demers complex, niciodată reductibil la o schemă, relaţia artă-mediu poate fi racordată în complexa maşinărie socială contemporană prin acei „paşi” obiectivi ce nu încadrează arta în sine într-un proces social ci încadrează procesul social în faptul artistic. Pe termen lung, „cheia succesului” nu va mai fi apanajul doar a celor care cunosc o reţetă, ci şi al celor cu adevărat valoroşi. Aceasta implică un efort concertat de educare socială care va duce implicit şi la selecţia selectorilor în conformitate cu norma şi noima actului artistic. „Instituţia expertului” este încă inexistentă în domeniul larg al Culturii, în accepţiunea consolidată a acestui termen – aşa cum este el perceput şi statuat în întreaga lume, astăzi. În ceea ce priveşte strategia şi tehnicile prin care aceste demersuri se vor putea concentra într-un produs de leadership coerent – acţiunile se vor derula după consultări cu întreaga echipă. Pentru un real plan ar fi trebuit să avem acces la toate documentele financiare

Pentru ca Uniunea Artiştilor plastici din România să devină ceea este necesar în aceste timpuri, se impune o colaborare şi o comunicare mult superioară celor din ultimii ani. UAP actual pare să nu răspundă multora din nevoile deja identificate de către toţi membrii; UAP pare să piardă membrii tineri; UAP pare să piardă patrimoniu; UAP pare să se sinucidă prin fărâmiţare; UAP pare să nu aibă nici resurse financiare, nici resurse umane pentru a se administra; UAP  este absentă din aplicaţiile pentru finanţări importante; UAP pare să nu aibă autoritate în mediul social; UAP pare să nu mai poată susţine şi promova valorile; UAP pare în impas.

Dacă votul va hotărî că funcţia de preşedinte al UAP îmi este acordată atunci voi regla compatibilităţile ce se impun conform legilor în vigoare.

 

Anunț important

privind actualizarea informațiilor personale de contact din baza de date,

Vă rugăm să ne transmiteți următoarele date pentru a putea actualiza baza de date a membrilor Uniunii Artiștilor Plastici din România, astfel: adresa de email; numere de telefon (fixe, mobile, atelier, etc); adresa de corespondență (de preferat copie după actul de identitate). Toate aceste informații vă rugăm să ni le trimite-ți la adresa de e-mail hr@uap.ro

privind transmiterea datelor pentru legitimații,

Pentru preschimbarea/tiparirea legitimațiilor noi de tip CARD, va rugăm să trimite-ți fotografia portret ăn format 3/4 cm cât și copia actului de identitate doar la adresa de e-mail: legitimatii@uap.ro Datele trimise către oricare alta adresă de email din domeniul @uap.ro, nu garantează că acestea ajunge la HR pentru prelucrare și tipărire, pentru ridicarea ei este necesară plata cotizației la zi.

 Vă reamintim că puteți să vă creați propria pagină de autor pe WWW.UAP.RO, astfel trimite-ți pe adresa de e-mail webmaster@uap.ro următoarele documente:
  • fotografie autor 1 buc.; fotografie lucrare reprezentativă 1 buc.; CV în română și CV în engleză; date de contact, adresă, telefoane (fix, mobil), adresă de e-mail, adresă site; scurt text critic sau de autor în română și engleză.