Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | 19/03/2024

Scroll to top

Top

NADIA IOAN - UAP

NADIA IOAN
Nistor Laurențiu

[:ro]

Adresa: Str. Silvestru, nr. 8, sect 2, 020735, Bucuresti – Romania
Tel: +40723 349 057
web:
CV_NADIA_IOAN_RO

“INFERNUL”, acril pe panza, 150×450 cm (triptic), 2016

Prezentare Demers Artistic
‘bodily sketched and highly dramatic in mood…’
După ce a încercat realitatea performativă şi a lucrat la formarea Muzeului Universităţii Naționale de Arte din Bucureşti, Nadia Ioan se reîntoarce la pictură si se opreşte la nudul feminin. Nudul devine din clişeu artistic strategie picturală. În temeni estetici impactul visual oscilează de la ‘all’antica’ la ‘maniera moderna‘. Dimensiunea narativă foloseşte conceptul neoplatonic atunci în vogă…dragostea ca o ascensiune care acceptă diverse trepte de la senzualitate la iubirea divină. Topica rămâne în contextul ‘paragone‘ raportându-se la interpretarea şi reinventarea în superioritatea dintre pictură şi sculptură. Cu eleganţă conştientă, interesata de efectul culorii, luminii, atmosferei, texturii Bellini / Nadia Ioan se raporteză în special la ‘ Femeia cu oglindă ‘ / Giorgione şi Titian aduc o nouă senzualitate în artă. Nadia Ioan ţine şi nu ţine cont de senzualitatea veneţiană. Deloc narcisistă, propria ei imagine lipseşte din seria nudurilor. Cu imagini frecvent din imediata ei apropiere / fiica, mama, bunica, interiorul de acasă, oglinzile carnale din hol, canapeaua proprie, durerea, confuzia, lupta personală, limita eroică / pictura este o continuare senzitivă a corpului. Valorile tactile au calităţi sculpturale. Substanţa corporală vine din amintirile de marmură ale unui muzeu. Forme pure, atente cu un anumit modernism. Camera unde sunt nudurile este un fel de acceptare. Ambigiutatea reprezentării / există nudurile idealizate ale unor femei reale şi există imagini ale unor frumuseţi feminine ideale / devine atitudine morală. Cu trecerea timpului tinereţea şi frumuseţea devin reci. Totul se reduce la transparenţa mediului…ca pentru a figura un apus. Procesul este cel al înscenării. Imaginea este condiţionată de decupaj. O tehnică care sporeşte intimitatea. O compoziţie abstractă, simplă, declarativă proiectează anxitatea feminină. Recepţia primară a unor asimilări personale induc un acţionism emoţional. Şi activează forţele represive în corporalitatea artistei. Nadia Ioan practică un fel de body-awareness-painting des citată în legătură cu textele lui Merleau-Ponty. Corpul este pentru Merleau-Ponty un obiect straniu, care foloseşte acasă şi în lume un sistem general de simboluri. Teoriile lui Merleau-Ponty şi apoi ale lui Lacan au fost puse în contextul picturii, în acest segment al identităţii feminine, diferit de rigoarea analitică a mişcării feministe. Artistul este preocupaţ de senzaţii, emoţii, funcţionînd ca un seismograf al vieţii cotidiene. Lumea este redusă la propriul corp, la sinele empiric. Gesturile sunt retorice, implicate intim. Nadia Ioan creează intimitate prin tendinţa de a lucra în serii, momentele importante şi controversate ale zilei stabilind tipul de relaţie necesară între percepţie şi emoţie. De fapt, fiecare lucrare are un fragment de corp şi un fragment de timp care par că funcţionează împreună.
Liviana Dan

website link:

[:]

[:en]

Adresa: Str. Silvestru, nr. 8, sect 2, 020735, Bucuresti – Romania
Tel: +40723 349 057
web:
CV_NADIA_IOAN_EN

“MOTHERS”, acrylic on canvas, 150×150 cm (triptych),  2014

Prezentare Demers Artistic
‘bodily sketched and highly dramatic in mood…’
After having experienced performative reality and having worked at the formation of the National University of Arts in Bucharest, Nadia Ioan returns to painting. Nadia Ioan stops at the feminine nude. The nude transforms itself from artistic cliché to pictorial strategy. In aesthetical terms, the visual impact oscillates between ‘all’antica’ and ‘maniera moderna‘. The narrative dimension uses the neoplatonic concept that was in fashion back then…love as a way of ascending that accepts diverse steps from sensuality to divine love. The topic remains in the ‘paragone‘ context, reporting to the interpretation and the reinvention regarding the superiority between painting and sculpture. With conscious elegance, interested by the effect of color, light, atmosphere, Bellini texture / Nadia Ioan relates especially to the ‘Woman with Mirror’ / Giorgione and Titian bring a new sensuality in art. Not at all narcissistic, her own image does not appear in the nude series. With images taken from her immediate surrounding / her mother, her grandmother, the interior of her house, the carnal mirrors in the hall-way, her own sofa, the pain, the confusion, the personal struggle, the heroic limit / painting is a sensitive sequel of her body. The tactile values have sculptural qualities. The bodily substance comes from the marble memories of a museum. Pure forms, careful at a certain modernism. The room where the nudes are is a sort of acceptance. The ambiguity of representation / there are the idealized nudes of a few real women and there are the images of a few ideal beauties / becomes a moral attitude. As time passes, youth and beauty become cold. Everything reduces to the transparency of the environment…as means to line out a sunset. We are talking about the process of staging. The image is conditioned by the carving. A technique that enhances intimacy. An abstract composition, simple, declarative is projecting the feminine anxiety. The primary reception of some personal assimilations induce an emotional actionism. And activates the repressive forces in the corporality of the artist. Nadia Ioan practices a sort of body-awareness-painting often quoted in connection to Merleau-Ponty’s texts. For Merleau-Ponty, the body is a strange object that uses both at home and in the world a general system of symbols. Merleau-Ponty’s, together with Lacan’s theories have been placed in the context of painting, in this segment of feminine identity, different from the analytical rigor of the feminist movement. The artist is preoccupied with sensations, emotions, functioning as a seismograph of everyday life. The world is reduced to its own body, to the empiric self. The gestures are rhetorical, intimately involved. Nadia Ioan creates intimacy through her tendency of working in series, while the important and controversial moments of the day establish the type of necessary relation between perception and emotion. Actually, each work has a fragment of body and a fragment of time that seem to function together.
Liviana Dan

website link:

[:]