Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | 19/04/2024

Scroll to top

Top

[:ro]Revista ARTA #24-25 / 2017 – Hibrizi[:]

[:ro]Revista ARTA #24-25 / 2017 – Hibrizi[:]
Nistor Laurențiu

[:ro]Hibrizi – arta din centrul ciclonului

 

Cu acest număr, Revista ARTA încearcă un experiment – poate riscat – care privește atât tema abordată cât și punerea sa în pagină. A discuta despre hibrizi, hibridizare, hibriditate, în actuala condiție a scenei de arte vizuale din România, așa cum ne propune tânăra curatoare și critic de artă Cristina Bogdan, coordonatoarea dosarului nostru, nu e lipsit de ostentație, chiar de curaj, dar și de periculozitate. Căci hibriditatea pare un termen-valiză pentru actualitatea vizuală, un termen pe cât de evident în imediat pe atât de dificil de definit cu finețe în ramificațiile sale conceptuale și în efectele sale psiho-cultural-sociale. Hibriditatea se referă la mixajul eclectic de tehnici și genuri artistice, la articularea inedită, surprinzătoare de moduri de acțiune și de teoretizare estetică, se referă la combinarea ingenioasă și stupefiantă de coduri și referințe culturale și non-culturale la care ne obligă să asistăm, să facem față și să achiesăm producția artistică din ultimii 10 ani. Practică foarte prizată de partea mai radicală a tinerei generații de artiști și de critici, din România și de aiurea, hibridizarea vorbește despre o transgresare programatică și fluidă a diverselor bariere estetice rămase după modernism și postmodernism, despre un amestec productiv între discursivul abstract și gestica relațional-sociologică a artei pentru inventarea unor scenarii posibile de evoluție. Ea pune în lumină o dominanță super-conceptualistă a unui tip de acțiune artistică ce alege amalgamul dintre natural, artificial și virtual pentru a menține vii anumite modalități provocatoare de chestionare social-politică a lumii. Hibriditatea dă seama, finalmente, mi se pare, de o schimbare ambiguă de paradigmă estetică pe o anume direcție a cîmpului artistic de azi, pînă la o aparentă diluare și dizolvare într-o filosofie imanentă a „artei fără de artă”, care vrea să salveze astfel eficacitatea și relevanța artisticului într-o lume percepută ca din ce în ce mai relativizantă, mai economic-financiarizată și mai banală. Și totuși o lume nouă, fascinantă.

Textele din dosarul acestui număr din Revista ARTA vă vor informa, într-un stil înalt teoretic și într-un limbaj în sine novator, despre singularități și performativitate, despre coliziunea destabilizatoare și dezirabilă dintre medii și discipline, despre Entități Estetice venind din viitor și lucrări care își adresează, modifică sau crează propriile condiții și posibilități de existență, despre strategii de alienare și insolitare continuă, despre virusarea politic-creativă a codurilor existente, într-un cuvânt despre nevoia artei contemporane de a-și configura „propria formă de hibriditate între conceptual și estetic”. Dar veți afla și despre concepte, acțiuni și proiecte (literatura additivistă, Second Artworld, Second Body, Dead Thinking, Eternal Feeding, End Dream, Black Hyperbox, Postspectacol, hibriditate instituțională etc) ale unor artiști aparte și grupuri simptomatice pentru acest tip de practică din România, și nu numai.

Într-o lume artistică cu mai multe viteze culturale – polarizată între generații, centre urbane și grupuri artistice divergente, profesând pe de o parte diverse forme de modernism și postmodernism remanent, dar pe de altă parte încercând forme noi, fluide, ambigui, de integrare într-o realitate imediată nonreprezentabilă prin mijloace tradiționale și într-o problematică socio-politică globalizantă – a ne apleca asupra unor asemenea fenomene artistice aparente marginale dar de fapt aflate în centrul ciclonului, devine nu un risc ci o datorie. Chiar o obligație.

 

Magda Cârneci, Redactor-șef

[:]