Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași vă invită la vernisajul expoziției de pictură, obiect și instalație „ANAMorphē” de Ana Maria Parasca, care va avea loc pe 6 august 2026, la Centrul Internațional de Artă Contemporană „Baia Turcească” din Iași.

Vernisaj: Joi, 6 august 2026, ora 18:30

Prezintă: Dr. Maria Bilasevschi, președinte al U.A.P.R. Filiala Iași

Prof. univ. dr. Cristian N. Ungureanu, prorector al U.N.A.G.E.

Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească Iași, sala II spațiul de la demisol.

Expoziția va fi deschisă în perioada: 01 august – 19 august 2026

Există un moment fragil, aproape nevăzut, când materia începe să respire. Când pânza nu mai e suprafață, ci piele. Când sârma nu mai e structură, ci scheletul unui vis. Acest moment, acest prag este locul din care vorbește Ana Maria Parasca.

Expoziția ANAMorphē este o călătorie prin acele teritorii de frontieră unde pictura alunecă în sculptură, sculptura în trup, iar trupul devine întrebare. Suntem invitați să privim nu ce sunt lucrurile, ci cum devin ele. Suprafețe pictate prin gesturi spontane, ca niște respirații vizuale, intervenții textile ce par să fi fost cusute de mâini străvechi, structuri sculpturale ce se îndoaie ca într-un dans și prezențe figurative, mereu incomplete, mereu în drum spre sine.

Titlul ANAMorphē poartă în el o dublă chemare. Pe de o parte, anamorfoza, acea imagine care își schimbă chipul în funcție de locul din care o privești, amintindu-ne că adevărul nu e niciodată fix, ci ține de ochiul care caută. Pe de altă parte, morphē, vechiul cuvânt grecesc pentru formă, pentru înfățișare, pentru acel contur care dă nume lucrurilor. Împreună, ele spun o poveste simplă și adâncă în același timp: forma este mereu în mișcare, iar identitatea este o promisiune, nu un răspuns.

Asemenea unei anamorfaze, lucrările își revelează diferit sensul pe măsură ce privitorul se deplasează printre ele. Ceea ce la început pare obiect devine prezență. Ceea ce pare mască devine chip. Ceea ce pare corp se transformă în semn. Forma nu mai este un obiect stabil, ci o relație vie între materie, spațiu și privire.

Cum spunea însuși Heraclit, „Nu te poți coborî de două ori în același râu”, pentru că apa curge, dar și tu ești altul. La fel și în lucrările Anei Maria Parasca: blazerele pictate devin armuri sufletești, corpurile sugerate prin torsade de sârmă sunt ecouri ale prezenței, fragmentele anatomice se topesc în arhitecturi textile, iar geometriile arhaice par să poarte amprenta unor ritualuri uitate. Totul pulsează, totul se transformă.

Sunt personaje de graniță, nici obiecte, nici ființe, ci mai degrabă punți. Nici măști, nici fețe, ci priviri. Pictura își leapădă suprafața netedă a pânzei și se revarsă în volum, în costum, în relicvă, în trup imaginar. Ea nu mai este ceva ce privești de la distanță, ci ceva în care intri, precum într-o pădure sau într-o amintire.

Influențele sunt vii și generoase: de la explozia cromatică a expresionismului gestual și energia brută a acțiunii picturale, la rigoarea poetică a designului japonez și ecourile adânci ale unor limbaje vizuale ce vin din noaptea timpurilor. Toate acestea se împletesc într-o singură întrebare, pe care o purtăm cu toții: ce înseamnă să fii în formă, când forma însăși se schimbă?

Poate că răspunsul stă chiar în cuvintele lui Gaston Bachelard, care spunea: „Imaginația nu este facultatea de a forma imagini ale realității; ea este facultatea de a deforma imaginile furnizate de percepție.” Iar Ana Maria Parasca transformă și reconfigurează formele pentru a ne arăta că frumusețea nu se află în stabilitate, ci în capacitatea nesfârșită a lucrurilor de a deveni altceva.

ANAMorphē este locul unde forma rămâne mereu în devenire, iar privirea devine parte a transformării. O lume în care fiecare pas schimbă imaginea, iar fiecare schimbare de perspectivă dezvăluie o altă posibilitate a formei.

Vă așteptăm să descoperiți acest univers al metamorfozei, unde materia visează, forma respiră, iar ceea ce vedem depinde întotdeauna de felul în care alegem să privim.