(Alexandru Grosu, Liviu Nedelcu, Dan Perjovschi)

Așezat în fruntea comentariului nostru, acest număr este al unei camere de cămin studențesc din Iașii anilor ’80 ai secolului trecut, unde erau cazați cei ce frecventau Facultatea de Arte. Era camera din care se lansau, cu entuziasmul tinereții și cu încrederea augmentată de sentimentul integrării într-o prestigioasă tradiție, visele a trei dintre reprezentanții noii generații de artiști: Alexandru Grosu, Liviu Nedelcu și Dan Perjovschi – artiști pe care îi găzduiește acum Galeria de Artă din Focșani.

Să visezi la realizarea vocației este un fapt obișnuit pentru orice tânăr, dar contextul în care se formau artiștii pe care îi prezentăm în această expoziție era unul special. Iașii, orașul în care activase domnitorul – cărturar Dimitrie Cantemir, și unde a apărut prima Academie de Artă din țările române, a început, după stabilirea capitalei țării la București, să-și piardă din strălucirea de odinioară (însuși N.N. Tonitza, ilustru reprezentant al ”școlii de pictură” ieșene, făcea apeluri disperate să evadeze din atmosfera sufocantă care se instalase aici). Situația pe plan artistic a Iașilor s-a agravat și mai mult în anii postbelici, când noile autorități au desființat Academia de Artă, diminuând durata studiilor de artă. În acele condiția, un trimis al locului raporta cu mândrie conferinței naționale a artiștilor plastici, în deceniul al șaptelea, că ”la Iași nu s-a înregistrat nici un caz de abstracționism”. Dar, în ciuda neșanselor istorice, resursele creatoare ale acestor meleaguri s-au afirmat neîncetat. La Iași a ales să trăiască pictorul Dan Hatmanu și tot aici, în acei ani, și-a început activitatea Corneliu Vasilescu, o voce distinctă în cadrul abstracției lirice europene. La Iași, în camera 307 a unui cămin studențesc, în anii ’80 ai secolului trecut, trei tineri se pregăteau să devină personalitățile artistice de astăzi…

Constantin Prut (din textul catalogului pentru expoziția 307, Focșani 2018)