Mihai Marcu 80. Expozitie de sculptura, Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia, joi, 13 iunie, ora 15, 30

Volumele pe care le sculptează maestrul Mihai Marcu fac parte din memoria imediată a spiritului uman. Acestea nu aparțin unei realități explicite, ci se pliază pe efectul apolinic al unei gândiri plastice, în a cărei estetică, forma generatoare de plasticități și idei, spune poveștii despre suflet, despre zi și noapte, despre eroi, despre păsări și fluturi, regi și regine, voievozi , despre spirite sacre omagiate în lemn, piatră, bronz sau marmură. Efectele imponderabilului sau ale gravitației sunt inserate unor structuri dinamice și poliaxiale, echilibrate și liniștite, realizând portretul unui sculptor care stăpânește admirabil tehnica cioplirii și polisării, dar care intervine în material cu arsenalul sentimentelor umane, izvorâte direct, din propria experiență sau indirect, din acuitatea observației. Mihai Marcu nu aglomerează niciodată suprafața compozițiilor cu expresii plastice rezultate dintr-o analiză analitică a materialului. Sculpturile lui sunt unduioase ca spațiul mioritic, alternând rațiunea cu grația și eleganța artistică, dobândite în experiența de o viață. Portretele feminine, indiferent dacă sunt adolescente sau evocă idei mitologice, au chipurile tratate conform însemnelor unui ideal al perfecțiuni ființei și universului, aflat sub aura luminilor lăuntrice ale eului, devenite extensii ale sufletului călător, care transgresează lumi. Reflexul umanismului operei lui Mihai Marcu depășește abordarea imediată, asceza fiind o direcție conceptuală încorporată în volume efilate, în îngeri, piete, vestale, estetic în izocefalia unor personaje, evocate în serii de lucrări conform credinței artistului în puterea tămăduitoare a sculpturii sale. Luminile diamantine care absorb eclerajele permise de expresia șlefuirii, pătrund în spațiile abrupte ale unor unghiuri, contrastând cu geometrii semicirculare impuse de subiect și creând metafore și osmoze ale materiei și formei. Epiderma marmurei, indiferent dacă este imaculată sau are discrete nuanțe de gri, conferă accente de picturalitate suprafeței vibrate sau desăvârșite după criteriile stabilite de artist. Deschideri de axe, unghiuri tensionale pe alocuri, goluri încărcate de intensitățile eterului în funcție de lumină și umbră, vorbesc despre experiența modernă a demersului vizual al lui Mihai Marcu. Virtuozitatea apare deopotrivă în abordările figurative, dar și în cele nonfigurative. Ciclul fluturilor este o trăire de impact a artistului referitoare la clipa trecătoare, la treptele evoluție, continuitate și forță, la supremație dumnezeiască, idei eternizate în materialul peren al marmurei și arhitecturate ca cetăți ale sufletului, într-o mare forță de sugestie, din care mesajul se relevă întotdeauna în dimensiune lui lirică.

Ana Amelia Dincă