„Pictură.Grafică.Obiect.”-Expoziție semnată de Cristian Sima, la Centrul Cultural UNESCO Ionela Perlea din Slobozia, luni, ora 16,00.

Scene inspirate parcă din literatura medievală locuiesc arta lui Cristian Sima. Atât pictura sa, cât și grafica, sunt încărcate de teatralitate, configurările părând că aparțin zonei carnavalescului. Comendinații se manifestă într-un loc nedefinit, o aducere aminte a trubadurilor traverzează acest discurs vizual, clarificat într-o așezare coerentă a desenului și într-o barocă abordare de închis –deschis a portretului. Un artist pentru care lumea se articulează invariabil în momente de euforie și în clipe de patos, Cristian Sima conferă lucrărilor sale o doză de umor, în grafică, și un fantastic nuanțat, în pictură. Scenele realizate în tehnica pointe seche sau peniță sunt adevărate viziuni, transpuse după conceptele logice ale structurii compoziționale. Imagini fantastice, situații iraționale, stârnind uneori un zâmbet în colțul gurii, prin anumite atitudini ale personajelor, care ne amintesc de saltimbanci, impun o maximă coerență a demnității omului, căruia uneori îi place să se joace, toate aceste ipostaze fiind realizate de artist prin conjunții între comportamente umane. Menestrelii jonglează cu instrumentele muzicale, prin condiția lor creând situații senzaționale, care induc mișcare și ritmuri plastice. Muzicanții rămân în zona relațiile interumane, prietenia, sărbătoarea și bucuria, redând partea luminoasă și pozitivă a acestei serii de lucrări, care au vibrație stilistică, inducând sonoritatea și armonia, ca elemente ale unei lumi ideale.
În pictură, alegoria apare la tot pasul, caracterul narativ și apariția unei povești provocate de imaginea dă tonul unei continuității a călătoriei dincolo de limitele tabloului. Portretele bucură ochiul prin metaforele cromatice, prin tenta lor suprarealistă, care este amprentată cu simboluri din lumea copilăriei, păsări, melci și instrumente muzicale, culori epatante prin contrastele lor puternice, alăturându-se unor abordări delicate de armonii, rezultate din acorduri tonale, într-o deruntată atitudine de dramatizare a mesajului. Printre acestea descifrăm caracterul versatil al personajelor, care au privirea tristă și un suflu dramatic, descoperite pe chipul ușor alungit, uneori static, alteori interogativ. Conjuctura de plasare a acestei lumi imaginare, îl așează pe Cristian Sima în zona unui demers vizual bazat pe criterii de școală din punct de vedere al morfologiei imaginii, însă imaginația și dorința de a bucura privitorul îl fac un artist identitar, cu o viziune personală. Ana Amelia Dincă