Expoziția „Oglindiri”, Galeria „Metopa” a U.A.P.R. -Filiala Pitești, 2 martie-22 martie 2020
-expun: Mirabela Bedereagă, Cîrstina de la Studina, Nicoleta Liciu Gribincea, Lucian Liciu-

Fiecare artist are felul său de a fi și a picta, oglindind pe pânză stări trăite și subterfugii de dincolo de vizibil, prin încercări atipice de a transfera emoția interioară spre un spațiu exterior. Exprimându-și dominantele spiritului și credințelor într-o atitudine de revoltă sau de retragere în matca unui imaginar salvator, expoziția artiștilor Mirabela Bedereagă, Cîrstina de la Studina, Nicoleta Gribincea Liciu, Lucian Liciu vorbește tocmai despre diferențele de adaptare ale artistului la realitate și despre modul în care energii defavorabile pot fi pozitivate în pictură.
Astfel, imaginativă și fantastică în alegerea elementelor de reprezentare, Mirabela Bedereagă sugerează lumea pură a visului, evocată în compoziții încărcate de lirism cromatic, alăturat unor structuri peisagistice simplificate, dar așezate în conotațiile unei interpretări personale. Energiile formelor și tușelor prefigurează starea de beatitudine a artistei, puterea acesteia de a materializa câmpuri de tonalități întrerupte de fina execuție a unor componente recognoscibile. Delicatețea gestului care plăsmuiește o atmosferă mirifică se citește pe întreaga suprafață a tabloului revitalizat de fiecare dată, prin contraste cromatice, dar și prin nuanțe mai stinse, punctate de câte o structură, care exaltă picturalitatea spațiilor tratate după criterii plastice. Mici cadre geometrice anunță un întreg habitat, iar trasee prelungi de pensulă și juxtapuneri descriu metamorfozele emoțiilor umane în analiza unor portrete. De la un realism figurativ, Mirabela Bedereagă ajunge la un alt tip de expresie, rezultat al posibilităților sale de a transfigura vizibilul, cu mijloacele subiective ale picturii. Abordarea sa, extrem de poetică, ne vorbește despre salvarea sufletului prin reîntoarcerea la o lume sinceră și spiritualizată, în scopul de regăsire a frumosului, care nu se află în afara noastră, ci este atributul felului nostru de a percepe universurile care vin spre noi.
Pictura lui Cîrstina de la Studina se află sub semnul destinului uman. Năvodul, șerpuitoarele cărări ale vieții, capcanele orașului contemporan definesc însăși traseul artistului în acest tumult existențial al societății de acum. Vibrații sufletești, sentimente omenești, stări contradictorii, se alătură interogațiilor prin intermediul cărora artistul încercă să-și depășească condiția de care nu se poate desprinde. Duritatea acestei lumi și obstacolele permanente care obturează devenirea noastră, se află sub protecția unor credințe în anumite semne, precum aceea a împletiturii năvodului, cu multiple valențe simbolice, care protejează, încorsetează, eliberează omul ancestral din constrângerile la care este supus, independent de voința sa. În mesajul compozițiilor lui Cîrstina de la Studina se poate regăsi fiecare individ, care se luptă în plasa propriei sorți, neputând fi nepăsător la obstacolele cotidiene. Regăsim aici și ideea marilor aglomerări urbane, ale orașelor transformate de istoria vremurilor recente, reprezentate de orașul București, care este același și mereu altfel, indiferent de modificările intervenite în ființa lui, el își păstrează aceeași puritate și același mister.
Tradiția populară românească, exoticele costume bogat brodate, amintind o cutumă pentru care obiceiurile și credințele stau mărturia unei întregi civilizații, constituie subiectul tablourile Nicoletei Liciu Grimbicea, artista care detectează în limbajul formei și culorii, componente vizuale organizate după normele decorativului, dar și conform expresivităților picturale, exprimându-se într-o interpretare liberă, fără să înlăture principiile compoziționale specifice bidimensionalului. Frize de galben și roșu, se contrapun negrului care susține osatura lucrărilor, siluetele personajelor având o notă de efilare specifică spiritualității noastre bizantine, dar și o anumită compactare în conținutul formal. Câmpuri de mici structuri geometrice ritmează sugestiile de frize, conferind o mișcare a planului, dar și o exaltare rezultată din alternanța dintre ductul orizontal al culorii și alungirea siluetelor, unele cu rezonanțe tipologice dinspre civilizațiile medievale și antice. Țesăturile, ornamentele prezente pe piesele vestimentare sunt tratate cu eleganță și rafinament de Nicoleta Liciu, oglindind atât sobrietatea, cât și spiritul autentic al originilor noastre.
La polul opus, se află Lucian Liciu pentru care tehnologizarea civilizației devine motiv de inspirație într-o serie de reprezentări de factură abstractă. Lucrările aparțin unei perioade anteriore viziunii de acum, care se concentrează pe o exprimare directă a unor situații sociale reevaluate de viziunea personală, dar regăsim în vechile abordări datele aceleiași estetici a transpunerii clare și expresive a conceptului. Grafismele, pata de culoare, sinteza, implică registre și asocieri ce ne conduc spre rețelele A.T., dar și spre reminiscențele arhitectonice ale comunismului. Observăm în compozițiile sale crearea unor trasee și suprafețe plate, cu geometrii evocând banalul, redat prin anumite semne simplificare. Acestea sunt rezultatul unor detalii rămase în memoria artistului și experimentate în conținutul tablourilor sale, cu aceeași frenezie tipică felului său de a picta. Dacă Lucian Liciu se exprimă prin variate formule ideatice izvorâte din experiențe sociale trăite, nu înseamnă că nu tratează satiric prostia umană sau că nu deplânge drama lumii mărunte, din imediata apropiere. Însă unitatea demersului său de până acum este presărat cu serii ample de lucrări, cu trimiteri directe la particularitatea societății noastre postdecembriste.
Ana Amelia Dincă