MUZEUL de ARTĂ CONSTANȚA are bucuria să invite publicul iubitor de artă la deschiderea expoziției personale INFANTA a pictorului din diaspora, IOAN IACOB.
VERNISAJUL va avea loc VINERI, 24 SEPTEMBRIE 2021, la ora 16.00.

Ioan IACOB creează compoziții figurative în care materia picturală se așterne în interiorul formei, unde începe să-și trăiască viața interioară. Un figurativ de o picturalitate care-l apropie de un Tiziano Vecellio, de un Rembrandt van Rijn, de un Diego Velázquez, de un William Turner, de un Claude Monet sau de contemporanul Anselm Kiefer. „M-au fascinat întotdeauna acești maeștri, și în special modalitatea picturală în care au așternut culoarea pe pânză. Spre exemplu, deși lucrează cu instalații obiectuale de mari dimensiuni, Anselm Kiefer așterne culoarea într-o manieră picturală; la antipodul lui este Ralf Winkler (A. R. Penck) care pune culoarea pe pânză într-un mod grafic.”
Poate că lecția culorii a învățat-o cel mai bine de la profesorul său de la Kunstakademie Düsseldorf, de la Gotthard Graubner. „Unul dintre obiceiurile pe care mi le-a transmis a fost să fiu atent la culoare. Îl deranjau foarte tare contururile puternice, liniile dure, suprafețele drepte. Compoziția trebuia să fie diafană, eterică și în final, rotundă – așa cum îi plăcea să afirme. El punea mereu accentul pe diferența dintre a picta și a colora. Am ales experiența culorii, evenimentul cromatic, indiferent de subiectele pe care le pictam. De 40 de ani exersând continuu, culoarea a devenit o secvență de viață la înaltă frecvență.
Pentru a transpune culoarea pe pânză, Ioan Iacob s-a apropiat de subiecte figurative pe care le-a dezvoltat în timp. Tema naturilor statice îl pasionează încă din facultate, din anii ’70; tema draperiilor – pe care o abordează din 2001; sau alte teme precum: casa, cartea, valiza. În ultima vreme, cea mai apropiată de sufletul său a fost tema care se regăsește în expoziția de față – tema Infantelor, pe care a început-o încă din facultate, dar pe care a reluat-o și a aprofundat-o începând cu 2018.
Reinterpretate postmodern – după Infantele baroce ale pictorului spaniol de secol 17, Diego Velázquez – pânzele lui Ioan Iacob sunt compuse din personaje cu Infante fără chipuri; iar fragmente cu gesturi ale mâinilor sunt transpuse în tablouri augmentate de 1mx1,30m sau în panouri curatoriale a câte două, patru sau nouă pânze. „Reinterpretările după Diego Velázquez sunt procese de aprofundare picturală, care s-au accentuat cu cât am înaintat în vârstă. De când eram student mă opream în Viena, iar mai târziu la Madrid pentru a vedea pe viu pictura maestrului. Din momentul în care am văzut prima oară lucrările lui, acestea au avut un efect de Fata Morgana asupra mea.”
Poate că, pentru Ioan Iacob nu doar Viena și Madrid au constituit repere ale artei lui Diego Velázquez, dar și cea mai amplă expoziție dedicată artistului, la finele lui 2013, expoziție organizată de Muzeul Prado din Madrid – Velázquez y la familia de Felipe IV 1650-1680 – în care au fost aduse lucrări de la Kunsthistorische Museum, Viena; de la Metropolitan Museum of Art, New York; de la Musée du Louvre, Paris; fiind incluse și lucrările din colecția muzeului gazdă. Fiind recunoscut ca pictor al Curții Regale, Diego Velázquez a ilustrat deseori personaje din familia lui Filip al IV-lea al Spaniei, și anume: cele două soții ale acestuia și copiii care au rezultat din cele două căsătorii. Ioan Iacob reinterpretează mare parte din galeria picturilor cu Infante.
Ioan Iacob redă atmosfera barocă din lucrările lui Diego Velázquez și aduce în pânzele sale o pleiadă de costume specifice secolului al XVII-lea. Rochia Infantelor era compusă dintr-un vertugadin, structură utilizată sub îmbrăcăminte pentru a susține fustele în forma dorită. Apărut în perioada Renașterii, vertugadinul (denumirea derivă din verdugo, lemn verde în limba franceză) este strămoșul crinolinei (consemnată mult mai târziu, în secolul al XIX-lea, în Franța celui de-al Doilea Imperiu).
Într-o atmosferă de severitate și gravitate, costumul spaniol de curte continua tradiția modei burgunde, plină de fast, dar cu un corsaj drept, rigid, fără decolteu, cu guler și manșete apretate și plisate. Rochia avea corsajul strâmt, închis până la gât, cu talia în unghi și cu umerii vătuiți. Conform tradiției burgunde, părul era strâns și ridicat, acoperit cu o tocă mică.
Chiar dacă abordează tema INFANTELOR sau oricare altă temă, artistul cu obârșii românești, nu de puține ori a mărturisit, că tema pe care și-o alege este mai degrabă un pretext pentru a așeza culoarea pe pânză, pentru a o face să trăiască și să pulseze ca materie sensibilă. Își alege subiecte diverse pentru a-și așterne pe pânză pictura pură, organică: „Doar în plasma culorii mă simt ca acasă. Lucrez la mai multe pânze concomitent, în impasto, niciodată alla prima. Aplic culoarea până când motivul este estompat, după care revin luni de zile sau chiar ani asupra unui singur tablou.”
Raluca Băloiu, curator

Ioan IACOB trăiește și activează în Düsseldorf. S-a născut în 1954 în Biertan (jud Sibiu), în 1975 s-a stabilit la Düsseldorf (Germania), din 1977 până în 1984 a studiat la Academia de Arte din Düsseldorf, unde l-a avut profesor pe Gotthard Graubner unul dintre cei mai mari coloriști de abstract ai artei recente (fiind absolvent “Meisterschüler”). Încă din studenție face o călatorie de studii în Egipt (1981), oferită de Academia de Arte din Düsseldorf, apoi îi este oferită bursa Max Ernst a orașului Bruhl (1982).
În 2005 și în 2009 va fi artist invitat în En Hod-Israel într-un schimb cultural realizat de orașul Düsseldorf.
Lucrările lui Ioan Iacob se regăsesc în colecții private din Berlin, Düsseldorf, Bruxelles.
Printre colecționarii acerbi ai operei lui Ioan Iacob se numără Georg Böckmann și Willi Kemp.
Pânzele lui Ioan Iacob au fost expuse alături de operele lui Tiziano Vecellio, El Greco, Rembrandt van Rijn, William Turner, Eugène Delacroix, René Magritte, Man Ray, Francis Bacon, Max Beckmann, Mona Hatoum, Shirin Neshat, Gerhard Richter, Christo etc în muzee precum Kunstpalast din Düsseldorf.
Ioan Iacob are lucrări în muzee din Germaina și România; el a avut atât expoziții de grup cât și personale în: SUA, Israel, Germania, Belgia, Olanda și România.

Raluca BĂLOIU este curator și istoric de artă, trăieşte şi activează în Bucureşti. A absolvit cursurile Facultății de Istoria şi Teoria Artei, Universitatea de Arte București (licența, 2007; masteratul, 2009). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică.
A formulat concepte curatoriale și a curatoriat expoziții pentru târguri de artă: Vienna Contemporary, Austria; Contemporary Art Ruhr, Germania; Art Market Budapest, Ungaria. A scris texte și a făcut cercetare pentru Galeria Plan B pentru participarea la Vienna Biennale, Austria și Art Basel, Elveția.
Raluca Băloiu are articole publicate în cărți, enciclopedii, cataloage și reviste de specialitate, precum: Un secol de sculptură românească; Metarealia: un discurs metavizual/ 2META; revista Arta; Ziarul de Duminică; Observator Cultural; Revista Cultura etc. A contribuit cu materiale de specialitate pentru mai multe ediţii ale emisiunii Arte frumoase de la Radio România Cultural (2007-2014).
În prezent, Raluca Băloiu se ocupă de programul managerial și curatorial al Galeriilor Carol. Calitatea artistică a expozițiilor și evenimentelor organizate în cadrul galeriilor, precum și prezența pe platforme internaționale și la târguri de artă/evenimente internaționale au acordat galeriei vizibilitate și recunoaștere internațională.