Născut la 22 mai 1939, la București, Răzvan Theodorescu a urmat cursurile Facultății de Istorie a Universității București în perioada 1955-1963 (cu o întrerupere între 1959 și 1961, când a fost exmatriculat din motive politice). În 1972 a obținut titlul de doctor în Științe Istorice. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române din 1997, al cărei vicepreședinte a fost ales de două ori (în 2018 și 2022).

Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din România anunță cu profund regret trecerea la cele veșnice a unuia dintre membrii marcanți ai Filialei de Critică a UAP, cunoscutul om de cultură Răzvan Theodorescu, la venerabila vârstă de 83 ani.

A desfășurat o carieră academică excepțională, câștigând pe drept admirația și respectul colegilor și al seriilor de studenți pe care i-a format în cadrul Universității Naționale de Artă București. A publicat nu mai puțin de 15 lucrări de istorie, artă și civilizație românească și europeană, precum și circa 600 de articole în reviste din țară și din străinătate. A deținut funcții importante în instituții de cultură prestigioaseꓽ în perioada 1963-1987, a fost cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, iar în perioada 1972-1977 director adjunct științific al aceleiași instituții, între 1994-2000 a fost secretar general al Asociației de Studii Sud-Est Europene, din 1995 șeful catedrei UNESCO de Studii Sud-Est Europene din Universitatea de Arte, rector al Academiei de Studii asupra Istoriei Culturii și Religiilor (1995), iar din 2000 rectorul Universității Media. Și lista poate continua…

Activitatea sa ca om de cultură i-a adus numeroase premii și disticțiiꓽ a fost numit Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor al Republicii Franceze (1997), Laureat al Premiului Bernier, al Institutului Franței, a primit Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, Premiul Nicolae Iorga al Centrului Internațional Ecumenic pentru Dialog Spiritual, Premiul Herder al Universității din Viena și Premiul revistei Flacăra.

La toate acestea s-a adăugat o activitate politică la fel de remarcabilă, chiar dacă uneori controversatăꓽ director general al Televiziunii Române (1990-1992), senator PSD (2000-2008) și ministru al Culturii în Guvernul Adrian Nastase (2000-2004). Ca ministru, țara îi datorează inițierea unei largi serii de restaurări de monumente, încurajarea producției de carte, deschiderea a nu mai puțin de 11 noi muzee, precum și proiectul Luxemburg-Sibiu, Capitală Culturală Europeană.

Dincolo de toate aceste realizări excepționale însă, omul și profesorul Răzvan Theodorescu rămâne în amintirea generațiilor pe care le-a instruit ca oratorul capabil să-i transmită audienței (fie că era vorba despre studenți, despre spectatorii Teleenciclopediei sau despre publicul conferințelor sale) prin vocea sa inconfundabilă, acea nețărmurită fascinație și pasiune pentru cunoaștere de care a fost el însuși dominat întreaga viață.

Drum lin spre lumină, domnule profesor! Cei pe care i-ați învățat să iubească arta, istoria, cultura, nu vă vor uita niciodată. Aceasta este cea mai importantă moștenire pe care o lăsați în urmă…