Nicoleta Vîscea, „Ipostaze cromatice”

Culoarea din pictura Nicoletei Vîscea este puternic pigmentată, aceasta acoperind structurile geometrice sau planurile ample, tratate sintetic în tonalități care să impacteze ochiul. Fermitatea artistei în a marca încordarea sau relaxarea prin modul de a stiliza formele, de a sugera un discurs mai contemplativ sau unul care dinamizează trăirea, implică multe căutări și exercițiu de atelier care fac posibile expresiile plastice variate, afișate acum pe pânzele sale. Anotimpurile și momentele zilei devin ecou al stărilor sufletești, scenele de interior cu personaje sunt un reflex al acelorași transformări emoționale, vazele cu flori redau expresiv bucuria pentru lumina diurnă, implicând prin intermediul acestor pasaje maniera postmodernă de a aborda pictura. Evidențiind strălucirea juxtapunerilor și raportarea la lumea concretă, lucrările sale nu așează lateral spiritul geometric al compoziției, pe care îl regăsim explicit într-o serie de imagini. În acestea se întrevede și spiritul decorativ al broderiei populare, dar și starea de regăsire, de echilibru pe care artista o sugerează în pictura sa. Nicoleta Vîscea poate să structureze admirabil o natură statică unde buchetele de flori plasticizează întreaga imagine, dar se poate opri și asupra detaliului atunci când motivul său pictural devine corola pastelată sau grizată delicat a unei entități fitomorfe. Amplele vederi asupra peisajului au în contrapondere arhitectura câte unei case de lângă a cărei geometrie nu sunt înlăturate elementele din natură. Toate aceste însemne sunt supuse dialogului dintre cer și pământ, dintre lumea materială și imaterială, dintre realitatea obiectivă și sinele subiectiv. Nicoleta Vîscea privește cu admirație creația divină, iar cu mijloacele picturii o transformă în subiecte de admirat, fie că este vorba de un peisaj, de o natură statică sau de o compoziție vizând abstracționismul geometric. Structurile vizuale logice, însă și pensulațiile vibrante, completează permanenta tendință de picturalitate, dar și de transpunere a culorii á plat, ceea ce conferă o notă de diferențiere între modalitățile de utilizare a datelor morfologice. Uneori, artista construiește câmpul imaginii din ceea ce vede și percepe cu simțurile, alteori desface formele în bucăți de culoare ale căror contururi alcătuiesc analitic o dinamică a existenței.

Ana Amelia Dincă