Prezentare Demers Artistic

De peste un sfert de veac, Valer Neag face “un joc” periculos, pentru foarte multi interzis: jocul cu focul si lumina. Ceea ce gandeste si construieste in sticla Valer Neag este greu de numit. Am fi tentati ca aceste lucrari sa le consideram drept sculpturi, pentru ca, indiferent de dimensiuni, ele au monumentalitate, ele cuprind acel sambure de inteligenta si vitalitate fara de care sculptura nu poate exista. Semnele cu care opereaza atat in operele executate in sticla, cat si in sculptura in lemn, sunt purtatoare de simboluri crestin ortodoxe, iar altele provin din gramatica decorativa taraneasca si au o mare incarcatura moral-expresiva.
Operele lui Valer Neag, care au strabatut mapomondul din Japonia si pana in Germania si au innobilat galeriile si muzeele din Romania, alcatuiesc un univers artistic unic a carui sursa pare a veni din arhetipurile artei neolitice.
Florin Rogneanu
Fire vesela si jovial, marele amator de intalniri cu prietenii, exuberant si totodata captivant, interlocutor ce reuseste la fiecare inceput de dioalog sa il transforme intr-un monolog, adesea scanteietor, Valer Neag lasa, celor neatenti, impresia unui spirit usor superficial, atras mai mult de efemerul lucrurilor.
Sub aceasta aparenta de sociabilitate, cu efuziuni de entuziasm sau dramatice inchideri, poti descoperi, fara efort cu multa intelegere insa, substanta viu clocotitoare a unui artist daruit, pentru care “jocul” , dorinta de exteriorizare este doar o forma de manifestare a unei interioritati adanc meditative si cel mai adesea triste. Este felul sau de a socializa sub semnul exceselor. Este strigatul tragic al unui sprit sensibilizat la extreme de opacitatea si lipsa de diaglog a unei lumi, lumea noastra, care si-a pierdut simtul comunicarii, dar mai ales al cuminecarii. Singura cale de refacere a unui dialog in substanta este cea a artei, pe care o zamisleste cu spirit critic pe coordonatele morale ale eticii crestine. Asta nu inseamna ca lucrarile sale sunt conturate in formule rigide de ilustrare a spiritului religios. Ele merita private, mai curand ca o compensare a “diluarilor” din plan uman. Artistul este prelungirea sensibila a omului, iar discursul transfigureaza plastic coerenta personalitatii sale complexe. Dezordinea exterioara se materializeaza in forma a caror indentitate contureaza de fapt adevarata sa substanta.
Ingerul sau parcurs artistic este concentrat in jurul OMULUI, al destinului sau teluric si al relatiei cu Divinitatea. Este tema generoasa, care ii tranveseaza intreaga existenta plastica de pana acum. Asta nu inseamna ca Valer Neag si-a aprogramat de la inceput un asemenea proiect si l a urmarit cu obstinatie in tot acest rastimp. Cred curand ca tema l-a gasit pe el si de peste doua decenii ii contureaza indentitatea artistica, exuberanta sa interioara gasindu-si astfel echilibrul in opera. Acestei bune simbiose se datoreaza “metabolismul” sanatos, care ii permite, si la maturitate, sa-si pastreze “inocenta”, prospetimea privirii si curioazitatea, nealterate.
Nu sunt sigur nici acum daca la inceput el a ales sticla ca material optim viziunilor sale, sau sticla l-a ales pe el drept personaj care sa o intruchipeze. Oricum, personajul si intruchiparile sale, sunt modelate din aceeasi tensiune a contriilor. Ele graviteaza intre o perceptivtate accentuata a traditiei si impulsului de evadare din conventie. Din aceasta perspectiva, Valer Neag se inscribe in descendenta identitatii artistice nationale al carei profil general este masura de mijloc a lucrurilor, fara excese, dar si fara defazari. Traseul sau vizual poate fi astfel circumscris intre neputinta de a scapa din materie si aspiratia la transcendenta.
Lumina nu gliseaza pe suprafata materiala, interiorizeaza, face corp comun cu materialul, iesind cu aceasta traversare schimbata, oarecum materializata in aceeasi masura si materialul capatand transparenta. Este un parcurs similar existentei umane care isi poate atinge “excelenta” doar in contact cu sacralitatea.
Artistul sticlar este cel care intelege cel mai aproape aceasta relatie speciala, datorita materialului cu care lucreaza. Valer Neag a meditat indelung la magia prin care creatia incearca sa imite Geneza.
Transparentele cromatice alterneaza cu fragilul formelor, obiectele fiind concepute intr-un permanent dialog cu lumina si spatiul. Jocul cromaticii si al formei dar mai ales efectul lor cumulate, este important. De aici se naste sugestia sacrului, dar si a profanului. Aceasta bipolaritate a finitei este insasi expresia umanitatii.
Pentru a-si construi demersul mai concludent, opteaza pentru repere cu un impact simbolic maxim, care prin simpla lor reprezentare te duc cu gandul la imaginea unei lumi arhetipale, unde fiecare lucrare in sine este o realitate unica si desavarsita.
Cercetand disponibilitatile ascunse ale substantei, artistul este interest in promovarea unor compozitii in care elemental epic sa fie bine reprezentati, stiind pertinent , doar astfel, dorinta sa de deschidere spre dialog are sansa de a se implini. Este unul dintre motivele ce ma determina sa cred in semnul nobil sub care Valer Neag isi plaseaza vocatia.
Catalin Davidescu

Prezentare Demers Artistic

Over a quarter of a century Valer Neag is performing a dangerous practice, for most of us forbiden: playing with fire and light. It is very difficult to define what Valer Neag is thinking and builing in glass. One would be tempted to consider his works as sculptures, due to their monumentality, regardless of the size he choose to work with. Neag’s creation embodies the germ of intelligence and energy needed for the art of sculpture. The symbols he uses in both glass and wood works are of orthodox influence and some come from the peasant traditional motifs and caries a great ethic substance.

Neag’s works that have been travelling around the world, from Japan to Germany and have been decorating the galleries and museums in Romania, complete an artistic univers that comes from the begginings of art, the archetypes of neolitic art.

Florin Rogneanu