Prezentare Demers Artistic

În acest prezent globalizat postmodern comunic, reacţionez, cu o suavă ironie, la tot ceea ce mă afectează şi se intersectează cu viaţa mea, rezonez, cu personaje reale sau imaginare, îngeri sau demoni, personaje de BD, până la personajele din noile mituri sau utopii contemporane. Fără complexul timpului, spaţiului, sau al contextului cultural, aceste fiinţe ale imaginarului colectiv comunică incredibil de firesc în picturile mele, făcând remarci despre problemele lumii noastre actuale: globalizare, război, politică, consumism, cultură şi noile utopii.
Imaginile sunt uşor provocatoare, ironice şi auto ironice, prin mesajul lor direct şi foarte actual. Ele nu vizează un anume confort estetic şi intelectual călduţ ci din contră, pun în discuţie o serie de clişee mentale, incită la dialog, dezbatere şi auto-reflecţie. Fără a renunţa la pictură ca mediu de expresie, ele încorporează fragmente – citate, ce trimit spre BD, graffitti sau gravuri de epocă, afişe şi mesaje publicitare – ceea ce le conferă o anumită ambiguitate a apartenenţei la un gen anume, cu amplificarea nuanţată a conexiunilor şi a sensurilor. Dincolo de aerul ludic şi ironic, sesizabil din lectura imediată al lucrărilor, privitorul este invitat să descopere un altceva, mai profund, mai grav.

Andor Kőmives

Prezentare Demers Artistic

In this global postmodern present I aim to resonate with and react, through tender irony, to everything that affects me and to all that intersects my life: real and imaginary characters, angels and demons, characters from comic books or from the new contemporary myths and utopias. Lacking the frustration of time, space or cultural context, these beings springing from the collective imagination communicate with incredible ease in my paintings, making remarks on the problems of our world today: globalization, war, politics, consumerism, culture and the new utopias. The images are slightly provocative, ironic and self-ironic, through their up-to-date and direct message. They do not aim to confer a cozy aesthetic and intellectual comfort but, on the contrary, to question a series of mental stereotypes, to trigger dialogue, debate, and self-reflection. Without giving up on painting as a means of expression they incorporate fragments, quotations (that gloss on comic books, graffiti, historical engravings, posters and commercials) that confer them a certain ambiguity. They don’t belong to any particular genre and this amplifies and nuances their connections and meanings. Beyond their playfulness and irony that one notes at the first look, the viewer is invited to discover a more profound and sober something else.

Andor Kőmives