„Abstrageri- cosmos”, expoziție Dragoș Botezat, miercuri, 5 martie, ora 18,00, Galeriile de Artă ale Academiei Române

„Abstrageri- cosmos” reunește o selecție a recentelor proiecte expoziționale ale lui Dragoș Botezat, în ideea esențializării datelor metafizice, care transpar în mesajele acestuia, generând o punte între nevoia artistului de a se raporta la trecut, la amintirea părinților, și felul cum memoria lor este receptată în pictura sa. Privită din acest unghi, abordarea vizuală se concentrează pe aparența unei alte prezențe a sufletului de după dispariția ființei, tratată în termenii vizuali ai unui Paradis imaginat. Pictorul își plasează în context rememorarea celor dragi, cărora le simte energia venită dinspre Câmpiile Elizee, reconstruite pentru fericirea lor infinită și iluzorie. Crearea universurilor concentrice ale existenței prin sugestii imagistice, prin ciclicitatea dintre lumină și întuneric, prin prezența spiritului artistului care își restaurează memoria ca o continuitate a celorlalte două ființe, integrate cunoașterii absolute, al căror ADN își află continuitatea în lucrări receptând închisuri și deschisuri, contraste și interogații. Demersul vizual se află în simbioza artistului cu trecutul recent, afectiv și irecuperabil, pe care îl poartă cu sine, extrapolându-l prin pictură. Compozițiile nu au structuri inactive, ci doar componente tensionale, care conlucrează la vizibilitatea parametrilor plastici prin desen și culoare, prin date care transpar din subconștient, fiind concretizate în această etapă de creație. Acum apar pentru prima dată două siluete a căror radiație cromatică se extinde surdinizat pe suprafața compozițiilor, semn că transcendența nu este chiar atât de imperceptibilă. Personajele cu anatomie pierdută în efectele de culoare, ivindu-se ca niște duhuri dintr-o atmosferă tonală al cărei halou nu prezintă întreruperi de ritm, au continuitate cu planurile și materialitățile din jur. Aceste efigii sunt plasate într-un Cosmos interior, depozitar al intuiției și al spațiilor abisale, reverberate într-o energie, care învăluie simțurile artistului, problematizând raportul dintre viață și moarte, dintre tensiunile existenței, dintre palpabil și imaterial. Nostalgia după vremurile copilăriei, după chipurile și glasurile părinților activează ideea de dor, de sentimente și experiențe trăite alături de aceștia, reverberațiile venite dinspre origini, păstrând nealterată îngemănarea spiritului său cu ecoul unui cod genetic rematerializat abstract, prin substanța picturii și prin imagini încărcate de spiritualitate.

Ana Amelia Dincă