Decana de vârstă a criticilor și istoricilor de artă, profesoara a zeci de generații de muzeografi și artiști, Doamna Adina Nanu a trecut marele prag în dimineața zilei de 23 martie alăturându-se  prietenilor de-o viață, Theodorei Cernat Popp, Sabin Popp, Olgăi Greceanu, Miliței Petrașcu, lui Ștefan Nenițescu, Ion Lucian Murnu, Costin Ioanid, Teodor Dan și câți vor mai fi fost. Despre ei a scris, pe cei mai apropiați i-a expus sau publicat, luptându-se neobosită pentru salvarea operei lor în muzee ori în spațiile pentru care fuseseră create. A predat la Institutul N. Grigorescu între 1950- 1987 cursuri de istoria artei universale, cursuri speciale de istoria picturii și a sculpturii, artelor decorative, istoria costumului din România. După 1994 a predat la UNATC. Ne-o amintim intrând la curs cu chipul luminat de-un zâmbet ușor complice, cu mâinile ocupate de vraful de cărți și casetele diapozitivelor cu care își ilustra lecția. Profesoara invita pe un ton mai degrabă colocvial decât rigid academic la pasionante incursiuni în stilistica artelor de-a lungul secolelor. Spirit înalt cultivat, cu preocupări dintre cele mai diverse, cucerea prin naturalețea, umorul, ineditul detaliilor care deschideau noi orizonturi interpretării.  A scotocit bibliotecile, arhivele, dicționarele geografice demonstrând în Pe urmele lui Dűrer (1976) ascendența transilvăneană a familiei ilustrului pictor și gravor și a relevat importanța prezenței artiștilor germani de primă mână în pictura altarelor din bisericile sașilor transilvăneni. Rămân în istoria artei sintezele ei Artă, stil, costum,(1976) Arta pe om (2001), numeroasele monografii de artist pe care le-a publicat, cursurile de Educație vizuală, Stiluri în costum și decor, Bărbatul și moda, (acesta în colaborare) publicate în ultimul deceniu, traducerile din André Lhote și, mai ales, zecile de expoziții și prelegeri pe tema istoriei costumului pe care le-a organizat de-a lungul ultimelor trei decenii de muncă intensă când a pus bazele unui muzeu al costumului și am spune al gustului, ilustrând epoca modernă. În ultimii ani, a publicat două volume de amintiri scrise cu mult umor, ilustrate cu desene proprii, Călătorie în jurul casei mele și jurnalul unei delegații oficiale din anii ̕60, intitulat Adina în China, acum adevărat document istoric pentru observațiile de ordin sociologic și artistic consemnate.  Și-a împărtășit cu generozitate experiența, a ajutat, a inspirat curaj și încredere tinerilor pe care i-a îndemnat să-și urmeze visul, să trăiască bucuria și aventura artei. De-a lungul întregii vieți, distinsa noastră profesoară a cultivat și a creat solidarități intelectuale durabile. A zburat între îngeri un om ales, de o rară bunătate și puritate sufletească.

Odihnește în pace și lumină, suflet frumos!