Arta anilor ‘90 în România şi estul Europei: Racordări, contraste, recuperări

6-7 noiembrie 2020, Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti

Anul 1989 a fost momentul de cotitură care a generat profunde schimbări în societatea şi cultura din întreaga lume. Câteva evenimente cruciale petrecute în acel an au marcat tranziţia către zodia globalizării: căderea comunismului în estul Europei, protestele din Piaţa Tiananmen din Beijing, inventarea World Wide Web-ului, lansarea primului satelit cu capacitate de localizare şi transmisie GPS, redefinirea geo-strategică a marilor puteri etc. România a fost parte a acestor schimbări, participând la dărâmarea comunismului printr-o revoluţie sângeroasă. Prima revoluţie transmisă în direct în mass media.

România a avut neşansa de a parcurge una dintre cele mai rigide dictaturi din blocul comunist, iar anii care au urmat căderii regimului totalitar nu au fost feriţi de dificultăţi economice, ori de confuzii şi convulsii sociale şi politice. Ceea ce s-a numit perioada de tranziţie, adică aşezarea în paradigma democraţiei şi îndepărtarea de modelul socialist al economiei centralizate, chiar dacă a durat mai mult timp decât se aşteptau cei mai mulţi, a condus în cele din urmă la împlinirea unui deziderat important pentru toate segmentele Europei: extinderea Uniunii Europene şi aderarea implictă la politicile şi valorile pe care aceasta le promovează.

În plan cultural, prima decadă de după căderea comunismului a stat sub semnul unei confruntări de idei şi de valori dintre, pe de o parte, cei care doreau racordarea imediată la conceptele şi expresiile artistice universale (în speţă occidentale), la tehnologie, la discursul social, împreună cu mecanismele lor instituţionale şi, pe de altă parte, susţinătorii unor atitudini care puneau în prim plan valorificarea moştenirilor locale, a factorului religios şi construirea unor discursuri axate mai degrabă pe limbajele tradiţionale. Anii ‘90 şi prima jumătate a anilor 2000 au însemnat şi naşterea (apoi, în unele cazuri, şi dispariţia) unor instituţii de artă şi manifestări periodice importante, a unor publicaţii de profil, a fost şi perioada extinderii şi specializării învăţământului artistic, a naşterii unor galerii şi spaţii de artă contemporană, a conturării unei pieţe de artă şi, nu în ultimul rând, a dezvoltării unui public tot mai numeros de artă contemporană.

Conferinţa Arta anilor ‘90 în România şi estul Europei: Racordări, contraste, recuperări caută să identifice, să fixeze istoric şi să analizeze în cheie teoretică elementele definitorii ale artei contemporane din primii ani de după căderea comunismului (mai exact dintre anul 1989 şi jumătatea anilor 2000) în contextul socio-cultural care le-a determinat. Conferinţa doreşte astfel să contribuie la istoriografia unei epoci şi a fenomenelor artistice care au caracterizat-o, încă insuficient formulată. Elementele documentare care privesc producţia artistică a perioadei sunt puţine şi nesistematizate, textele critice şi teoretice sunt la rândul lor disparate, iar studiile sistematice sunt practic absente. Ne dorim ca această conferinţă să constituie un cadru fertil care să coaguleze prezentări, cercetări şi dezbateri articulate din toate perspectivele teoretice şi artistice şi care ulterior să poată constitui baza unui volum de sinteză. Acesta va oferi o privire de ansamblu asupra epocii în discuţie şi a fenomenelor artistice pe care le-a generat şi, deopotrivă, asupra modului în care arta a contribuit la definirea acelei perioade.

Temele propuse includ, dar nu sunt limitate la următoarele:

Centru şi periferie vs. modele transversale de analiză

Local şi global în arta românească

Pragul 1989: continuităţi şi rupturi

Pericolul „exotizării” artei din sud-estul Europei

Racordări şi sincope în anii ’90

Mecanisme de analiză şi istoriografiile perioadei

Putem vorbi de o generaţie ’90?

Arta anilor ’90-2000 ca agent de schimbare socială

Recursul la valorile spiritualului

Discursul ortodoxist ca expresie a postmodernităţii

Tipuri de abordare: tehnologie / meşteşug / concept

Internetul şi utopia tehnologică

Confruntarea limbajelor artistice

Expoziţia ca statement

Naşterea unei profesiuni: curatorul

Marile manifestări artistice ale perioadei

Mobilitate europeană şi/sau confirmare naţională

Modernism reloaded?

Eşecul sau împlinirea generaţiilor anterioare?

Conceptul de artă alternativă în acei ani

Rolul curatorului în epocă

Critica de artă şi reperele acesteia

Festivaluri şi evenimente

Publicaţiile de artă în anii ’90-2000

Galerii, spaţii, expoziţii

Rolul şi rostul instituţiilor de artă

Moştenirea UAP şi transformările sale

Centrul Soros pentru Artă Contemporană şi provocările sale

Fundaţia Anastasia – impactul programului său

Polemici, stări, dialoguri în presa acelor ani

Keynote speakers:

Judit Angel

Călin Dan

Ileana Pintilie

(titlurile prezentărilor vor fi anunţate ulterior)

Masă rotundă

Moderată de Anca Oroveanu

Termen limită pentru trimiterea propunerilor:

30 august 2020

Selecţia finală a lucrărilor participante: 20 septembrie

Trimiteţi sumarul propunerii de 300-350 cuvinte pe adresa:

aicaro.conference@gmail.com

Prezentările vor avea loc în limba română.

Organizatori:

Conferinţa este co-organizată de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă – AICA România, Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti, Facultatea de Teatru şi Film – Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca şi Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi.