În perioada 7 – 30 iunie 2023, Galeria Alfa din Arad (Bd. Revoluției, nr.90) va găzdui expoziția ”Cunoaște-mi șerpii – Ecouri ale unui patrimoniu îndepărtat”a artistei Diana Serghiuță, care iată cum își caracterizează demersul:

”Superstițiile fac parte din cultura noastră și au apărut ca urmare a unor incertitudini și a unei imprevizibilități, acestea fiind transmise de la o generație la alta, trecând prin diferite modificări și

adaptări în funcție etapa culturală în care se află societatea. Oamenii le-au dat naștere din nevoia de a simți că au un anumit control asupra lucrurilor care le păreau imprevizibile. Această nevoie de a explica inexplicabilul se pierde odată cu tehnologizarea și evoluția științifică, iar arhetipurile specifice unei

culturi răman undeva în urmă, departe de cine suntem noi acum, ele ramân niște „sâmburi” undeva la nivelul conștiinței colective care continuă să ne afecteze la nivel senzorial.

Folosind șarpele ca simbol transform picturile mele în reacții vizuale față de o moștenire culturală difuză, tot mai neclară, un ecou al unui patrimoniu ce își pierde încet din sens. Picturile mele iau naștere din aceste fuziuni dintre folclorului românesc și conștiința colectivă. Lucrările au o anumită o calitate autobiografică în care miticul și imaginarul își depășesc condiția de lume virtuală, devenind instrumentul principal de explorare și reprezentare supraconștientă a realului. Odată trecute prin filtrul subiectivității, în încercarea regăsirii de sine, reprezentările mele devin imagini simbol ale unor arhetipuri de mult uitate, sau poate de mulți neștiute, care își au ecoul în subconștienul colectiv. Un astfel de simbol arhetipal, se transformă în obiect de studiu în această expoziție, devenind oglindiri ale unor istorii de mult trecute. Această serie are ca punct de pornire „șarpele casei” (Ştima Casei sau Şarpele Străjer). În folclorul românesc șarpele are grijă de gospodărie, păzește casa de duhurile rele, și trăiește sub pereții casei. În mod tradițional șarpele este de culoare albă pentru că el trăiește în întuneric și trăiește sub pragul casei sau în pereții casei. Își părăsește locul pentru a participa uneori la jocurile copiilor și pentru a bea lapte, sau a mânca impreună cu ei. Tot el păzește uneori și obiectele prețioase (bijuterii, pietre prețioase, aur, monezi etc.), care pot fi îngropate în jurul casei. Prin intermediul acestei expoziții invit privitorii să fie martori ai șerpilor mei, martori ale unor frânturi de folclor românesc, ale unor „ființe” nedefinite, neterminate care nu au nevoie să fie întregi ca să transforme spațiul pictural în narațiuni pe cale să se desfășoare. Tăietura care însoțește serpii mei nu este una brutală, una violentă, ci este una asumată, care îi transformă pe aceștia în relicve prețioase ale unui trecut nu foarte îndepărtat.”