Alexandra Vassilikian

Muzeul Național al Țăranului Român
Sala Irina Nicolau 21 august – 14 septembrie 2025

Vernisaj: 21 august, ora 18:00

Finisaj: 13 septembrie, ora 18:00

În august 2025, ne întâlnim cu Alexandra Vassilikian la București cu o expoziție intensă, viscerală, la Muzeul Național al Țăranului Român, în sala Irina Nicolau. Expoziția, simbolic și fără ocolișuri, este un strigăt-imn în care artista povestește despre puterea violenței, a războaielor și (supra)viețuirii și cuprinde o serie de lucrări de mari dimensiuni. Creațiile artistei sunt realizate pe hârtie, în tehnică mixtă, cu pigmenți naturali, cenușă, sânge animal și alice de vânătoare. Este o formă de scenografie a traumei și a memoriei, unde corpurile desenate sfâșiate, jupuite sau suspendate între lumi devin prezențe, spirite, ecouri ale unei dureri care nu mai are cuvinte. Între desenele de mari dimensiuni se poate circula, privirea este înăuntru și deopotrivă în afară. Va fi o confruntare vizuală: lucrările la nivelul omului, va fi o întâlnire iar expoziția nu doar expune, ci implică. Privitorul e invitat să circule printre desene, să le întâlnească la înălțimea propriului trup, să simtă materia frământată, împușcată, pigmentată până la saturație. Această corporalitate agresată devine arhivă, palimpsest al durerii transmise, nu prin istorie sau poveste, ci prin fibre, celule, intuiții. Alexandra Vassilikian construiește o meditație crudă, dar lucidă, despre războaiele care nu se termină niciodată, nici în pământ, strat peste strat geologic, nici în om, etape cronologice nesfârșite: experiențe, suflet, imagini și iarăși experiențe, imagini, suflet. Lucrările ei nu ilustrează trauma, ci o (re)trăiesc la nesfârșit, asemeni caznei lui Sisif. Instalația este de o actualitate acută. Continuăm să ne batem, să ne ucidem între noi. Actualitatea e aici în prezența post-adevărurilor dar discursul e universal, dincolo de ce se întâmplă acum: Ucraina, Gaza, Sudan, Congo, Siria. Iar arta nu oferă răspunsuri, dar impune o privire.

Artistă de origine armeană, românească, copil al planetei, Alexandra Vassilikian își construiește parcursul artistic la intersecția dintre cultura violenței, reziliență și contemplare, la limita dintre teritorii, straturi geologice și istorii personale. Cu o biografie marcată de mobilitate, între Bucureștiul copilăriei și studiilor, Brașovul primei tinereți, Portugalia, Franța și Germania maturității, ultimele două devenind repere stabile ale activității sale recente, în vara lui 2025 revine la București cu o expoziție personală la Muzeul Național al Țăranului Român. Începând cu anul 2000, își stabilește un al doilea spațiu de viață și lucru în Germania, concomitent cu cel din Paris din 1997. Mai întâi într-un mic sat, apoi într-un castel izolat, în mijlocul pădurilor bavareze. Lucrările ei au și încărcătura performance-ului solitar, pentru că în liniștea atelierului său dintr-un castel bântuit, Alexandra Vassilikian împușcă cu alice de vânătoare materia din care își compune arta.

Expoziția este susținută de Uniunea Armenilor din România.
Finisajul va include lansarea catalogului dedicat expoziției, o lectură, un recital muzical și o conversație cu autoarea în jurul convivial al unui pahar de vin.

Raluca Ilaria Demetrescu – curator