Expoziţia personală a lui Ovidiu Ionescu, configurată pe criterii strict morfologice, reuneşte piese din nu mai puţin de cinci proiecte anterioare, numitorul comun al acestora fiind porţelanul ars la 1260 °C. Titlul parafrazează celebrul roman al lui Ray Bradbury, respectiv filmul omonim al lui François Truffaut, “Fahrenheit 451”, dar similitudinile se opresc la faptul că fiecare proces fizico-chimic ce implică temperatura îşi are un prag de unde se produce. La cifra 2300 am ajuns prin simpla conversie Celsius – Fahrenheit, dată de formula T(°F) = T(°C) × 9/5 + 32.
Ceea ce se întâmplă în expoziţie, în fapt ceea ce contează, nu ţine însă de chimie, ci deopotrivă de artă şi de ceea ce muzeografii numesc jocul expoziţiei. O expoziţie-instalaţie gândită special pentru spaţiul galeriei Contemp, cu socluri, sisteme de prindere ori suspendare neconvenţionale, proiectate pentru a oferi o cea mai bună vizibilitate a lucrărilor, în condiţiile dialogului şi interferenţelor dintre acestea. Principala cheie de lectură este relaţia dintre unu şi multiplu: mai multe cicluri, o singură expoziţie; serii de piese, aceeaşi idee; forme diverse, regim unic de ardere. Altceva decât o simplă retrospectivă: o expoziţie nouă, realizată pe baza unor idei care, până în momentul organizării sale, au trecut testul calităţii şi al timpului, fiecare în alt context.

Mihai Plămădeală, curator 

Ovidiu Ionescu’s personal exhibition, configured strictly on morphological basis, brings together pieces of not less than five previous projects, their common denominator being the porcelain fired at 1260 ° C. The title paraphrases the famous novel by Ray Bradbury, respectively François Truffaut’s homonymous film, „Fahrenheit 451”, but the similarities stop at the fact that each physical-chemical process involving temperature has its threshold. The number 2300 comes from simply converting Celsius – Fahrenheit given by the formula T (° F) = T (° C) × 9/5 + 32.
What happens in the exhibition, in fact what matters, does not involve chemistry, but both art and what curators call the exhibition game. An exhibition-installation designed specifically for the space of Contemp Gallery, with pedestals and unconventional suspension systems designed to provide the best visibility for the works of art in terms of dialogue and interference. The main key is the relationship between one and multiple: many cycles, one exhibition; series of works, the same idea; various forms, one unique combustion type. Something else than just a retrospective exhibition: a new one, based on ideas that have stood the test of time and quality till now, each in its different context.

Mihai Plămădeală, curator