Expoziția Față în Față. Începuturi a artistei Anca Pașa Deaconu, deschisă la Muzeul Național al Țăranului Român din București, este concepută ca omagiu adus sculptorului Constantin Brâncuși (1876, Hobița,
Gorj – 1957, Paris), de la a cărui naștere s-au aniversat anul acesta, la 19 februarie, 148 de ani.
Evenimentul se înscrie într-un demers mai amplu al artistei, ca parte a cercetării sale doctorale la Universitatea de Arte București, însumând până în prezent patru alte expoziții, organizate la: Muzeul de Artă Constanța (15 aprilie 2021, cu ocazia Zilei Mondiale a Artei); Galeria de Artă Târgu-Jiu,
Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare ,,Constantin Brâncuși” (2021); din nou la Muzeul de Artă Constanța (2022, o amplă expoziție personală, care a inclus diverse medii de expresie – pictură, obiect, colaj, instalație, fotografie, video și performance-ul Povestea unui Templu, cu trimitere la Templul din Indore, proiectul aflat la granița dintre arhitectură și sculptură, inițiat de Brâncuși în anii 1930, dar nerealizat); Galeria ,,Arta” din Craiova (19 februarie 2023, eveniment dedicat aniversării nașterii lui
Brâncuși).
De data aceasta, artista a optat pentru a prezenta lucrări de fotografie alb-negru – unele de mari dimensiuni, căpătând aspect monumental, concepute site specific, special pentru spațiul din Noua Galerie a Muzeului Național al Țăranului Român – și o serie de video-uri care documentează performance-uri din manifestările anterioare, sintetizând parcursul ei de până acum.
Chiar această alegere o apropie de Brâncuși, care obișnuia să își fotografieze el însuși propriile lucrări în atelier, pentru a surprinde atmosfera scenografică și, mai ales, efectele luminii (care, în cazul Păsărilor în spațiu, contribuie la impresia de dematerializare și induc ideea zborului). De asemenea, Brâncuși a găzduit în atelierul său parizian din Impasse Ronsin performance-uri avangardiste ale coregrafei Lizica Codreanu, executate pe muzica lui Erik Satie (Gymnopédies) și pentru care a creat costumele de dans.
Pornind de la conceptul de dualitate – exprimat prin cele două „non-culori”, albul și negrul, și prin imaginea dublului –, performance-urile Față în Față concepute și regizate de Anca Pașa Deaconu au ca protagoniste două perechi de gemene (în fiecare pereche, una dintre fete este costumată în alb, iar cealaltă, în negru). La început, fotografiile surprind o singură pereche de gemene (Eva și Imelda), în posturi statuare și făcând gesturi simbolice, care combină ideea de joc cu cea de ritual, pentru ca apoi acestei prime perechi să i se alăture cea de-a doua (Azra și Defne), potențând imaginea dublului.

Performance-urile au avut loc atât în interior, la Teatrul Elpis din Constanța, cât și în aer liber, pe plaja Reyna sau având ca decor ruinele cetății Capidava și malurile Dunării – o zonă mirifică, în care artista și-a petrecut copilăria.
De altfel, întregul demers plastic al artistei stă sub semnul raportului pregnant alb-negru, cu conotațiile sale simbolice, legate de dihotomii: ziua și noaptea, lumina și întunericul, binele și răul. În această accepție, Față în Față. Începuturi sugerează o stare conflictuală, lupta albului cu negrul, pentru a se ajunge, în final, la acceptarea echilibrului.
Și la nivel iconografic există subtile referințe la opera lui Brâncuși: cercul jumătate alb–jumătate negru, din debutul unui performance, amintește de motivul sărutului brâncușian, sublimat pe grinda orizontală a Porții Sărutului sub forma sferei secționate median, după cum motivul mărului (pictat în alb sau în negru) trimite la basmul Păsării de aur / Măiestrei, care l-a inspirat pe Brâncuși.

Eduard Andrei,
critic de artă