O sută de ani de pictură: Gheorghe Berindei, Afane Teodoreanu, Vasile Varga

În perioada 14 martie – 25 aprilie, la Galleria 28 din Timișoara va putea fi vizitată expoziția „Fragilitatea fragilității. O sută de ani de pictură: Gheorghe Berindei, Afane Teodoreanu, Vasile Varga”.

Expoziția, organizată de Galleria 28, în parteneriat cu grupul Noima și curatoriată de Maria Pașc, aduce în atenția publicului lucrări de pictură și grafică semnate de trei pictori de excepție ai artei românești: Gheorghe Berindei, Afane Teodoreanu, Vasile Varga din colecțiile Elisabeta și Constantin Pătuleanu, Marius Nicolescu și Tiberiu Adelmann. Scopul acestei manifestări expoziționale, este de a celebra 100 de ani de la nașterea celor trei pictori.

Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecleziastul, toate sunt deșertăciuni! Traducerea din ebraică a poetului Ioan Alexandru a adagiului din Ecleziastul este mult mai generoasă: „Fragilitatea fragilității, toate sunt fragilități”. Nimic nu e mai fragil între arte decât pictura. Poezia, muzica se fixează în memorie și pe hârtie. Dansul, asemenea iubirii, obiect cu existență efemeră. Pictura curge, asemenea râului în care nu te poți scălda a doua oară. Când totul e curgere, ne încăpățânăm să ținem minte și să luăm aminte. Poate nu-i întâmplător că Mnemosyne, memoria, este mama muzelor.

O sută de ani de pictură: Gheorghe Berindei, Afane Teodoreanu, Vasile Varga

Este meritul Galleriei 28 și a grupului Noima de a opri timpul în loc și de a-i înfățișa, prin lucrările lor, pe cei care au fost și au rămas în sufletele noastre: Vasile Varga – un tehnician al culorii, Afane Teodoreanu – un pictor de neuitat și Gheorghe Berindei – pictură cu credință.

Ce-i aduce laolaltă, într-o expoziție, pe cei trei pictori cu stiluri diferite până la antinomie? Ceea ce i-a adus împreună și-n timpul vieții lor: credința-n zilele de apoi și dragostea pentru pictură.

(Maria Pașc, București, 9 martie 2021)

Afane (Ștefan) Teodoreanu, Vasile Varga, Gheorghe Berindei

Pictori, prieteni, diferiți total unul de celălalt, născuți la începutul aceluiași an, 1921, în 3 februarie, în 14 martie și în 17 martie, s-au adunat la sfârșitul vieții și au părăsit-o cu discreție, parcă vorbiți, în exact inversa ordine în care au intrat în ea.

Personal, pe Afane l-am cunoscut foarte puțin, atunci când venea la Berindei și stăteau de vorbă ore în șir.

Tata era deja paralizat și Afane îl vizita aproape zilnic. A fost ultimul care i-a stat aproape. Venea dimineața și când cei doi nepoți ai lui Berindei intrau pe ușă, Afane îl lua de mână pe Ștefan, îl așeza lângă el și nu se mai sătura să-l privească spunând mereu ”uite-l pe copilul lui Tonitza, trebuie să-i fac portretul”. Tata râdea și îl elibera pe Ștefan la joacă, rămânând cu Afane la discuții.

Din păcate, nu îmi amintesc foarte bine despre ce vorbeau, dar inevitabil despre divinul din om, despre ce se vede pe chipul atât de frumos pictat de Afane, despre dorința de atingere a perfecțiunii adică de apropierea de Dumnezeu. Se știe deja că Afane era mereu nemulțumit de lucrările lui.

Afane era și el bolnav.

Vasile era unul de-al casei. Cu el am multe amintiri însă, mă voi limita la câteva.

Ne jucam cu el, copii fiind, ne fotografia când eram împreună.

Într-o zi, umblând în cutia cu pasteluri primită de tata de la Regele Mihai, ne-a făcut portretele. Când le-am văzut, am râs pentru că, toate aveam gura soției lui.

Venea des la noi cu Lori (soția lui). Au vrut la un moment dat, chiar să ne mutăm împreună. Lori i-a propus mamei să cumpere o casă unde să locuim toți. Au vrut să cumpărăm și o mașină, pe care s-o conducă Berindei, care avea carnet, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat pentru că tatei i-au furat carnetul și nu l-a mai refăcut, renunțând total la ideea de a avea mașină și implicit de-a conduce.

Ne iubeau mult și noi îi îndrăgeam tare pe ei.

Avea foarte multe diapozitive făcute de el cu diverse ocazii , în care suntem împreună și pe care le-a luat la Lipova.

Am făcut multe concedii împreună și tata discuta mult cu Varga despre culori. Vasile avea o teorie a culorilor, considerată de mulți una dintre cele mai bune. Avea un stil aparte de a combina culorile. Desfăcea tuburile de la fundul lor, scotea toată culoarea pe o paletă, o amesteca cu ce știa că îi trebuie din alt tub desfăcut în același mod după care umplea tubul cu amestecul rezultat. Noi eram fascinate de tot acest ritual. Era foarte serios și nu întotdeauna mulțumit de rezultat, motiv pentru care, iar desfăcea tubul și iar scotea culoarea și o reamesteca până îi ieșea culoare dorită. Niciodată grăbit, niciodată repezit, întotdeauna foarte serios și așezat, fără a se enerva. Total diferit de stilul lui Berindei care își amesteca picatura de culoare pe o sticlă optică cu trei căușuri și la terminarea cantității, mai făcea încă o cantitate, exact la fel ca cea anterioară cu o precizie de invidiat. La fel de diferiți erau și ca aspect. Tata blond, Vasile brunet, Berindei destul de nervos, fumător, Varga blajin, nefumător suporta cu răbdare țigările fumate de tata.

Vasile a fost un desăvârșit autodidact, care deși avea 4 clase primare, cunoștea 7 limbi străine.

Având origini sănătoase, el a fost un timp numit administratorul Castelului Peleș.

Un om cald, bun, vesel, a venit la tata împreună cu Afane și cu Octavian Barbosa până aproape de plecarea lui tata dintre noi….

Abordări diferite, subiecte diferite, s-au impus în arta românească fiecare în alt fel și totuși, toți trei au mers alături într-o relație frumoasă, respectându-se și apreciindu-se reciproc, împărtășindu-și ideile cu generozitate.

Oameni frumoși ce au lăsat în urma lor, cu discreție, prin lucrările făcute, parte din frumusețea interioară cu care erau înzestrați.

(Elisabeta Pătuleanu, București, 8 martie 2021)

Expoziția „Fragilitatea fragilității. O sută de ani de pictură: Gheorghe Berindei, Afane Teodoreanu, Vasile Varga” poate fi vizitată respectând normele de prevenire a pandemiei de coronavirus, de luni până sâmbătă, la Galleria 28, str. Constantin Brâncoveanu nr. 28, Timișoara. Programarea pentru vizitare se face la numărul: 0040(0)722 503 028.