Geneza, big-bang, o trecere prin Univers asemenea unei comete, o figură umană ce pare a se naşte din raze, un cer între reprezentaţie şi existenţă, toate interpretările sunt posibile în lucrarea lui Codrin Mircea. Artistul crează o atmosferă inteligentă, pseudo-esoterică, dar mai ales incluzivă. Ce este universul, care este valoarea şi cum o defineşti, la ce te raportezi în faţa indeterminabilului? Codrin Mircea răspunde prin spaţii de lumină şi întuneric, prin fosforescenţele radiante ale culorii, el însuşi poziţionându-se în zona de penumbră a crepuscului. Nu asistăm la naşterea unui cult ci la sedimentarea, aproape hipnotică a timpului, la comprimarea în culoare a traiectoriei unui sentiment, a unei credinţei. Și ce viziune: universul înainte de a fi conştiinţă dar nu asemenea unui gol sau a întunericului obliterant pe care William Blake şi l-ar fi imaginat. Întindere de albastru -indigo albastră, intensificată de sclipiri sau suprapuneri pseudo figurative, un cvasi-element între lumi. Efectul asupra ochiului stimulează, totuși, privirea- s-ar putea chiar să vedeţi un cosmos. Acest cosmos, al lui Codrin Mircea, nu este populat de fiinţe ci de viziuni, de la cele tenebroase, desprinse conceptual parcă dintr-o grădină secretă a ambiguităţii, nu atât malefice cât vulnerabile şi lipsite de speranţă, la cea a luminii, a copilului fără identitate, dar pe chipul căruia se poate citi întreaga existenţă umană condensată în privirea ce transcede umanul. Acest personaj, parcă desprins dintr-o frescă renascentistă, este liantul dintre lumi, el la rându-i divizat de aripi. Cu o cromatică fulminantă, orizontul se unduie, de jur împrejur stropi de roz fierbinte, violet şi roşu, puncte, linii, incidente abstracte, scrijelituri. Binele și răul coexistă și împart viața umană în stropi negrii și albi. Cu toate acestea, forma nu prevalează asupra conţinutului şi nici nu este un scop în sine, căutarile artistului nu oferă concluzii sau răspunsuri definitive, ci multiple posibilităţi de deschidere, precum razele-lumină, deasupra timpului şi formei, într-un ocean cosmic în care culoarea, prin ea însăşi, poate dilata, încetini sau accelera privirea pentru a provoca mintea.

Maria Bilaşevschi – critic de arta