Va invit cu mare drag, la expozitia mea personala, ”GRADINI INTERZISE” – GALERIA DE ARTA “ LASCAR VOREL” Piatra Neamt

Vernisaj

Miercuri 15 aprilie 2026, ora 17.00

Intrarea libera

Prezinta – Emil Nicolae, scriitor, critic de arta.

UN SPAȚIU POETIC DEZVĂLUIT

Consecventă, formal, cu maniera expresionismului abstract, Mariana Papară prelungește în ciclul „Grădini interzise” ceea ce ne-a dezvăluit anterior în „Materia convulsivă” (2018) și, mai ales, în „Introspecții” (2025). Însă dacă, în cadrul relației interior-exterior, „Materia…” reprezenta o proiecție a frământărilor / trăirilor subiective către universul înconjurător, iar „Introspecțiile” înregistrau flashuri din parcursul afectiv al artistei, acum „Grădinile…” propun o investigare simbolică și oarecum metodică a resurselor „neștiute” care potențează creația. În acest sens, citirea expoziției poate fi făcută per ansamblu, considerând-o o „mare grădină” alcătuită din 40 de file (tablouri), sau poate fi făcută pas cu pas, lucrare cu lucrare, „grădină” după „grădină”, deosebite prin stări sau emoții particulare.

Oricum, expoziția Marianei Papară nu este „despre” grădini, adică descriptivă, ci este un spațiu în care sunt plantate „grădinile interioare” înseși. Ele nu sunt reprezentări ale naturii, ci pulsiuni mentale și afective, construite prin memorie, gest și stratificare, în care privitorul este invitat să pătrundă treptat. Printr-o inițiere, desigur, mai curând empatică, spre un univers matur și coerent, în care viziunea abstractă devine un mod de explorare a interiorității.

„Grădinile” Marianei Papară, evident, nu sunt ordonate, geometrice, controlate. Ele se apropie mai curând de modelul grădinilor englezești (dacă vrem să facem o comparație), în care aparenta spontaneitate, creșterea liberă și traseele secrete construiesc un „peisaj” viu, în permanentă transformare. În opoziție cu rigoarea grădinilor franceze, compozițiile artistei păstrează o dimensiune organică, aproape sălbatică, în care gestul, materia și cromatica evoluează liber.

Straturile de culoare, suprapunerile și intervențiile grafice creează suprafețe fragmentate, uneori dense, alteori deschise, în care privirea descoperă zone de liniște și tensiune, de lumină și opacitate. Verdele profund, de pildă, ori tonurile întunecate și accentele luminoase construiesc un teritoriu interior, în care natura devine metaforă a emoției și a memoriei.

Fiecare lucrare funcționează ca o grădină autonomă — un spațiu protejat, uneori inaccesibil, dar în același timp deschis contemplării. „Interzisul” din titlu nu sugerează o limită explicită, ci existența unui teritoriu intim, care nu se dezvăluie imediat, lasâdu-se descoperit lent, prin apropiere și reflecție.

Nu „dezvrăjirea” funcționează aici, dimpotrivă. Deoarece, prin cilul de „Grădini interzise”, Mariana Papară construiește un univers poetic și profund personal, asumat, în care pictura devine loc al explorării interioare, iar fiecare lucrare — o grădină tăcută, sălbatică și vie.

Emil Nicolae