Iris Bianca Teodorescu-Incursiuni metafizice, expoziție personală, la Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea din Slobozia, sâmbătă, 20 martie , ora 12,00

Discipol al maestrului Vasile Grigore, Iris Bianca Teodorescu și-a însușit de la acesta dragostea pentru culoare, pentru gestul liber de a se desfășura în spațiul pânzei, însă artista s-a îndepărat de profesorul său printr-o receptare diferită, originală, în ceea ce privește cromatica și spațiul compozițional. Dinamica picturii sale, învolburările și tușele tensionale, care implică o experiență și o dăruire vizibilă, atât în zona expresionismului abstract, cât și în direcția desenului, vorbesc despre reminiscențe figurative în stil, plasate la locul potrivit în mase ample de culoare, amintind prețiozitatea brocarturilor medievale.
Pornind de la o structură mentală, construită imaginar prin câteva linii de forță, Iris Bianca Teodorescu dezvoltă metamorfoze ale materiei, presărate uneori cu sugestii ale lumii figurative. Componentele senzoriale sunt redefinite în câmpuri elaborate de tonalități osmotice, iar când forma apare pentru a reevalua plastic concretul, pictorița devine mult mai riguroasă cu regulile compoziției, folosindu-le totuși tacit și făcând, cu ajutorul culorilor, imanente incursiuni metafizice. Călătoriile sale imaginare au un corespondent în drumurile străbătute în spațiile geografice ale unor civilizații dispărute unde pictorița a descoperit un alt tip de spiritualitate, materializat în genul diferitelor tipologii portretistice și al variatelor sugestii abstracte,care s-au potrivit cu dorința de a imprima cu mijloacele picturii, insesizabile stări venite din universului exterior. Elementele lumii vizibile sunt adeseori înlăturate de o logică internă a compoziției și de enclave de culoare în care descoperim mișcare materiei nevăzute. Conglometare de expresivități par a se îndrepta spre noi cu suprafețele lor luminiscente, presărate cu adâncimi și volume nedefinite, luminile și umbrele acestor metamorfoze dând impresia de tridimensional. Scânteieri tonale din care se remarcă discursul abstract, remarcabil prin împăstările dominate de violet, galben, verde și roșu, sunt neutralizate de aceeași atitudine plastică, care exaltă prin note lirice o pictură în plină desfășurare. Dacă Grecia sau Iordania sunt iubirile absolute ale artistei, marea este partea indisolubilă a ființei sale, căreia i-a dedicat poetice câmpuri de culoare, stabilindu-i corespondențe în conformația materiei cosmice. În reprezentarea acestei teme, artista se simte liberă și nepieritoare, construindu-și aura energetică, reflectată în toate celelalte lucrări gestuale sau mai puțin impulsive cromatic. Fie că evocă biserici din București, flori sau meleaguri pitorești din lumea largă, fie că inserează chipul uman în labirintice trasee de penel sau afirmă pe deplin frumusețea lui desâvârșită, Iris Bianca Teodorescu își desfășoară discursul vizual la limita dintre vizibil și invizibil, rătăcind deseori în abisurile expresionismului abstract, pe care îl contaminează cu impulsuri fove și figurative.

Ana Amelia Dincă