Însemne ale locuirii

expoziție de pictură semnată Codrina Ioniță

Galeria „Th. Pallady” din Iași găzduiește, în perioada 10–20 august 2026, expoziția „Însemne ale locuirii”, semnată Codrina Ioniță. Expoziția este curatoriată de Maria Pașc și va fi prezentată de Adrian Stoleriu. Vernisajul va avea loc marți, 11 august 2026, ora 18:00, la Galeria „Th. Pallady”, Str. Lăpușneanu, Iași.

„Ce cub perfect ar fi fost acesta, de n-ar fi avut un colț sfărâmat, scrie Nichita Stănescu. Versul deschide una dintre cheile de lectură ale expoziției, în care casele din Munții Apuseni, surprinse de Codrina Ioniță într-un lent proces de degradare, alcătuiesc o adevărată geografie a absenței. Lemnul se încovoaie, acoperișurile se surpă, cerdacurile se desfac în lumină și umbră, vegetația își revendică hotarele. Artista nu privește aceste case ca documente etnografice, ci ca ființe ce păstrează memoria celor ce le-au locuit. Casa încetează să mai fie doar arhitectură și se transformă în biografie. Acuarela îi permite Codrinei Ioniță să surprindă această fragilitate. Tușa liberă, fluidă, albul hârtiei lăsat să participe la construcția imaginii și contururile uneori suspendate fac vizibilă lucrarea timpului asupra materiei. Brunurile, violeturile și ocrurile sunt traversate de accente vegetale și de lumina care pătrunde prin ferestre. O îmbinare de bârne, muchia unui acoperiș, un gard, o scară ori umbra unei prispe devin însemne ale unei locuiri îndelungate ce păstrează urmele gesturilor repetate de-a lungul generațiilor. În aceste lucrări, degradarea nu este privită ca pierdere. Tocmai colțul sfărâmat despre care vorbește Nichita Stănescu dezvăluie caracterul profund omenesc al locuirii: frumusețea unei forme ce trecut prin timp și poartă semnele lui. Însemne ale locuirii vorbește despre memoria care continuă să existe după plecarea oamenilor, despre materia care le păstrează gesturile și despre responsabilitatea privirii de a nu lăsa aceste urme să dispară. În pictura Codrinei Ioniță, fiecare casă devine mărturie, iar fiecare lucrare act de recuperare a unei lumi aflate la limita dintre prezență și uitare.” Maria Pașc