„Interconnection”, expoziție semnată de tânăra ceramistă Iulia Dăncilă la Galeria „Orizont”.
Iulia Dăncilă este licențiată a Universității Naționale de Artă din București, Facultatea de Arte Decorative și Design, Secția Ceramică-Sticlă-Metal, având un master la Secția de Modă și unul în Ceramică. Îndrumată de conf. univ. dr. Ovidiu Ionescu, aceasta își va deschide o expoziție personală la Galeria „Orizont”, vineri, 13 septembrie, ora 19,00.

,, Conectarea cu sinele, dar și cu totalitatea energiilor din imediata apropiere, au implicat-o pe ceramista Iulia Dăncilă într-un demers vizual complex, care face trimitere la arhetip, dar și la fragment. Astfel, corpul uman cu inepuizabila sa forță de regenerare vizuală, o determină pe tânăra artistă să se oprească tocmai asupra posibilităților de reformulare ale anatomiei prin procedee ceramice, raportându-se la pasaje biologice aparținând torsului feminin, folosindu-se de gresii și de structurile textile pentru a problematiza, prin griul și roșul utilizate simbolic, neliniștile care se concretizează în limitele acestor forme. Mesajul lor se referă la condiția umană, iar instalația „Interconnection” ne vorbește despre agresivitatea lumii în care trăim, despre distrugerea identității femeii, prin disputata egalitate cu bărbatul și prin amprenta lăsată asupra ei de tehnologizarea societății. Prin roșul omnipresent identificăm sacrificul, dar și continuitatea, lucrările suspendate dobând atributele unor ritmuri cosmice prin expresiile lor spiritualizate și tensionale. Opțiunea artistei pentru reevaluarea formală a corpului uman conceput în ideea de instalație se află sub influența maestrului său, Ovidiu Ionescu, însă viziunea în ceea ce privește stilizarea volumelor provine din implicarea personală, conferind ansamblului coerență prin unitatea temei și a discursul plastic. Dislocarea formei, distrugerea și reconstrucția acesteia, utilizând simbolic bustul feminin, nu este o acțiune întâmplătoarea în conceptul vizual al Iuliei Dăncilă. Tinerețea sa se derulează într-o lume nesigură, căreia trebuie să îi facă față și în care este nevoită să-și așeze identitatea, aflată sub semnul unor interogații, al căror răspuns îl caută prin cercetarea conceptuală a torsului, cu referințe la proporția armonioasă și echilibrul static, apoi prin deconstrucție și refacere a unor configurații care genereze un caracter semiotic instalației. Grafiile firelor care urzesc destinul uman induc o un aer tensional structurilor alcătuite din variate expresii vizuale repetitive, extrase din anatomia torsului feminin, motiv de reevaluare a sinelui, la rândul său fragmentat în emoții și trări disparate. Neregăsindu-se în contradicțiile contemporaneității, singura cale a artistei de a accede la adevăr este autocunoașterea, parcursă pas cu pas în fiecare compoziție, de la fragment la întreg și invers, aceste elemente definind periplul experienței sale care o vor contura ca o ființă completă. Conceptul Iuliei Dăncilă se află sub pulsul materiei în mișcare și transformare, elementele primordiale fiind inerente tehnicii ceramicii, din care artista zămislește într-o viziune a ei o Evă care a străbătut istoria și în care se recunoaște.’’

Ana Amelia Dincă