[:ro]Jurnal de Bord @ Mureș[:]
[:ro]
Pentru că ceea ce ne propune şi reuşeşte Levente Csatlos este un dialog plastic bine chibzuit în toată jucăuşenia lui dintre Mitul eternei reîntoarceri a lui Eliade şi Rădăcinile cerului a lui Romain Gary. În felul acesta penelul se transformă într-un Axis Mundi care ne reaminteşte perpetuu de importanţa visului şi a naşterii miturilor ca trăire internă şi legătură cu spaţiul şi timpul sacru şi nu ca explicaţie profană. A poveştii. A nevoii de poveste ca leagăn al sufletului. A simţirii, a bucuriei, a sensului fără căutarea unui scop anume, ci a unui drum străbătut cu vitalitatea celui care nu a uitat să-şi acorde privilegiul uimirii şi zâmbetul cald al descoperirii, a speranţei, a jocului fără de care oricare ar fi descoperirile noastre ar rămâne mute, oarbe şi surde în faţa propriilor ochi, incapabile de daruire şi veşnic condamnate la non-visare.
Ţara din mijlocul Câmpiei Trestiei este locul unde Levente şi-a pus sufletul în palme pentru dumneavoastră. Pânzele lui. Acolo unde totul se întâmplă trăit simţit într-u visarea şi bucuria voastră. Este locul unde materia perfect cristalizată a dat naştere basmelor mării, ale navigatorilor, civilizaţiilor care s-au succedat pe rând în slujba umanităţii, brăzdând întinderile de apă în ambarcaţiunile alakalufilor, minoicilor, vikingilor, veneţienilor, sau în simple bărci ale unor prea umili pescari. Şi a mai dat naştere la ceva. La foarte multă mulţumire. Şi admiraţie. Rarisim sentiment. Pentru că această expoziţie e închinată vouă, Mării şi Vieţii în general, presărată cu mult umor pictat printr-o pisică în trei culori care mai apare hai-hui pe pânze gata-gata să răstoarne borcane cu vopseluri, a răului de mare a unora dintre dumneavoastră perfect explicitat de cantitatea de rom din cabină, a peştişorilor rujaţi uşor bezmetici, sau a ştiucii fucsia.
E un joc. E un joc serios, aşa cum vă spuneam. E o invitaţie. E constelaţia velei. E acasă la el şi acasă în întregul Univers.
Alina Csatlos
Comentarii recente