Materialul expoziției mele intitulată „Metamorfoza formelor spațiale” constă din  desene și din plastică de teracotă inspirate din forme naturale (forme geologice, minerale, fosilii etc.). În lucrările prezentate prin ajutorul limbajului formal al reprezentării artistice, mi-am propus să creez coordonarea (sinteza) formării plane și spațiale. Față de punctul de plecare (obiecte ceramice), desenele în creion și de tehnică mixte prezentate capătă un nou rol aparte, indicând în același timp și starea lor anterioară. Expoziția în sine se prezintă ca o compoziție în care lucrările tridimensionale și bidimensionale formează o unitate de conținut și se completează reciproc urmând ca legătura lor organică să devină evidentă. În spațiile imaginii, putem descoperi câmpuri de tensiune, pete, mase, nori de puncte în expansiune, iar compoziția poartă unitatea dinamică a acestor elemente.

       Prin formele din teracotă așezate pe socluri, privitorul poate compara treptat realitatea creată de experiența spațială tridimensională cu reprezentările vizuale virtuale ale desenelor, precum și transformarea (metamorfoza) pe care o reflectă. Prin puterea expresivă a lucrărilor din teracotă combinate cu efectul sugestiv al desenelor rezultă o expoziție închegată și bine echilibrată.

      Formele din teracotă tridimensionale devin suprafețe plane prin desene, iar texturile originale de lut sunt transcrise drept efecte grafice. Desenele se referă la procese care au loc în natură, care pot exprima următoarele manifestări : stratificare geologică, pliere, fisurare, vârtej, etc. sau mișcări cosmice mai ample din univers, cum ar fi rotații centripete din seria „Genesis”. Astfel, dispunerea spațială a compozițiilor este îmbogățită prin faptul că unele dintre elementele sale creează și impresia unui posibil spațiu cosmic (de exemplu în dipticul „Vârtej”). Elementele plastice care populează spațiul imaginii, texturile create de liniile înclinate și curbe, cutele, semnele grafice în expansiune și îngroșare dezvăluie o lume a formelor în continuă evoluție. Formele sunt în mod constant    reinterpretate, creând astfel armonie sau dizarmonie, simetrie sau   asimetrie.  Unitățile structurale ale materialului amorf se formează unele din altele iar formele se divid și se adună în noi stări, transmitând reprezentarea cu suprafețe, texturi și culori. Pentru a spori efectul dinamic al compozițiilor, am folosit procedeul cunoscut din pictura gestuală, care exprimă forța acțiunii spontană sugerând senzația de mișcare cu liniile trasate prin impuls cu gesturi lejere și rapide pe foile de desen. Formele sugerează uneori o neliniște și agitație deseori   invocând o stare suprareală sporind „taina” lucrurilor astfel observatorului i se oferă spațiu liber pentru interpretare. Am accentuat dinamica desenelor prin care lucrările bazate pe contrastul intens de alb-negru ne conduc privirea uneori în tărâmul umbrelor proiectate pe planul hârtiei ca de exemplu în lucrarea intitulată „Forma în negativ”.

     Suprafețele de desen formează impresia unui câmp de forțe în continuă schimbare, în care prin amplasarea elementelor utilizate se creează atracții, conexiuni, situații de echilibru momentan, transformări și rearanjamente. În timpul desenului prin amplasarea elementelor componente (deplasarea, scalarea, rotirea, plutirea, înălțarea, oglindirea, etc.) au rezultat  diferite soluții și relații compoziționale. În cea mai mare parte cromatica desenelor este definită de culoarea minei de creion, de la negru intens până la gri șters, iar la desenele cu suprafețe colorate culorile sunt reținute predominând nuanțe pământii pastelate de la ocruri până la roșu estompat. Culorile și formele evocă imaginea fenomenelor naturale cu arcurile lor largi, cu fragilitatea lor și cu dansul lor încâlcit.Tonurile și nuanțele sunt în acord cu structurile compozițiilor, se estompează, se schimbă unele în altele și putem descoperi un ritm în vibrațiile lor, un joc în spiritul simplității și al misterului.

     Teracotele, care servesc drept motiv de inspirație pentru desene, conțin grafica, iar în desenele în creion zace obiectul (plastica spațială). Transformarea are loc și pentru că desenele sunt reflecții ulterioare și remodelări ale unor lucrări realizate în alt mediu.                                                                              

     În urmare, mediile trăiesc una lângă alta în paralel, ele nu dispar, ci se transformă și se adaptează constant. Astfel teracotele inițiale și desenele realizate din ele formează o metamorfoză încrucișată a diferitelor medii, iar efectele plastice inerente desenelor abordează realitatea într-un mod abstract. În realizarea expoziției, lumea formelor naturii (formațiunile geologice) au fost pentru mine sursa și piatra de construcție, pe care am încercat să o prelucrez în așa fel încât să fie păstrată natura de bază a elementului natural inspirator original. Dinamica imaginii, juxtapunerea elementelor compozițiilor creează privitorului sentimentul că el însuși face parte din creație (natură).                  

   Cred că fiecare operă de artă are un fel de radiație care îi afectează pe spectatori, determinându-i nu numai să înțeleagă, ci și să simtă lumea reflectată în lucrările expuse.                  

 ZOLTÁN STEINHÜBEL, 2025.