Expoziția „Mignon”, sâmbătă, 8 august, ora 13,00, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia

Motive arhetipale, tehnici diverse și modalități incitante de a reevalua realitatea sau anumite idei, întâlnim în expoziția „Mignon”, unde un grup de 12 artiști prieteni expun lucrări de mici dimensiuni, adaptate spațiului Sălii „Atelier” a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” din Slobozia. Formați la școli artistice diferite, sub îndrumarea unor maeștri care le-au călăuzit pașii, aceștia au viziuni închegate în timp, pliate pe norme estetice bine argumente de istoria artei.
Astfel, câmpurile biologice, văzute la microscop, evocă specificitatea discursului vizual al Otiliei Irina Anastase. Susținut de culorii vii sau griuri rafinate, acesta dezvoltă un orizont abstract, susținut de un punct de plecare nonfigurativ ajutător, din care se expresivizează ritmica materiei în mișcare.
Cristian Boca trece cu ușurință de la sculptură la pictură, delicatețea pensulației imprimând lucrărilor sale date ale conceptualului ori ale sensibilei lumi recognoscibile. Albul, albastrul și violetul se metamorfozează într-o natură statică în pete de culoare repetitive.
Ancorată în frumusețea structurilor naturale rămâne și Cristina Georgescu. Compozițiile „Fossil” I-IV, denotă picturalitate și o tentă modernă de a aborda un motiv. Centrul de interes este chiar scoica sau peștele, alese pentru a fi așezate în plină pagină., în timp ce fondul subsumează lumile sale interioare.
Pentru Claudiu Victor Gheorghiu simbolurile sacre dau măsura unei culturi și a unei opțiuni artistice care îl conduce la esență, prin reliefarea unor arhetipuri, cum ar fi pocalul, un argument pentru alăturarea de tehnici vechi și noi, de forme tradiționale și moderne, conferind unitate stilului său.
Spații pline, componente detaliate și o tectonică a materiei picturale, conturează un tablou echilibrat, cu o discretă profunzime, ce poate fi citit cu aceiași plăcere pe verticală sau orizontală. Este vorba de compoziția „În umbra strămoșilor” a lui Horia Gherghina, un recurs la un trecut glorios, redescoperit cu mijloacele picturii.
Cu mare rafinament cromatic, implicând o tehnică ireproșabilă, Florian Mihăilescu recurge la un spațiu compozițional structurat în geometrii, diferențiat formal și cromatic. El transpune prin intermediul artei, sfera mistică dinlăuntrul și din afara sa, energia proprie care conlucrează cu cea divină.
Pe aceleași date ale creștinismului insistă și Cristian Olteanu. Vitraliile sale prețioase, care lasă lumina să povestească despre fațetele divinității, sunt reperate în arhetipuri, în care abordează în mod diferit registrul cromatic și forma, în multiple feluri de reverberare a Logosului.
Sfânta Cuvioasă Anghelina, soția Sfântului Ștefan Brankovici, despotul Serbiei, ale cărei moaște sunt făcătoare de minuni, este personajul ales de Irina Sava din panoplia figurilor creștine, oprindu-se asupra acesteia printr-un desen extrem de fin, cu note decorative, dar păstrând stilul bizantin în detalii, demonstrând prin aceasta, căutările în zona frumosului.
Silviu Ioan Soare restituie formule decorative pe suprafața gresiei. Luând forma nudului feminin, același volum este trecut prin mai multe faze de interpretare, cu variante cromatice și motive florale sau abstracte, dând un plus de plasticitate obiectelor sale ceramice de mici dimensiuni.
Marlen Târcavu pendulează între laic și religios, între pictura pe sticlă și cea în ulei, în ambele tehnici simțindu-se un spirit dornic de cercetare și de evocare a frumosului univers care îl înconjoară pe om, de la divinitate la natura multicoloră, de la tăcere la muzică.
O amintire a vremurilor apuse ale istoriei noastre transpune Amy Vasilescu. „Pământ Kosonic” induce memoriei privitorului spațiul mioritic, cu dealuri și văi, prim-planul lucrării fiind amprentat de moneda bătută în timpul regelui Koson, o alăturare vizuală foarte interesantă.
Un peisajist sensibil, receptiv la ecleraje și schimbări atmosferice, Sorin Vințeanu reprezintă în lucrările sale transferul de energii dintre natură spre el însuși. Elemente directoare sudează unitatea imaginilor armonioase și statice, care mai de care mai romantice, mai apropiate de sufletul artistului.
În acest puzzle expozițional, varietatea de tehnici și stiluri, nu fac decât să transforme simeza într-un spațiu vibrant, plin de culoare, în care să regăsim ceea ce îi este specific fiecărui plastician.

Ana Amelia Dincă