De parcă n-ar fi destulă suferință în jurul nostru, astăzi, 24 martie 2020, ne-a părăsit un mare artist: sculptorul Mircea Enache. Cum nici o viață nu e întâmplătoare, la fel stau lucrurile și cu moartea fiecăruia dintre noi. Întreaga operă a lui Mircea Enache a fost permanent concentrată asupra condiției umane, surprinsă în toată fragilitatea și tragismul perisabilității ei. Poate de aceea, după ce a dat o inconfundabilă și măiestrită formă anatomiei suferinței, sculptorul a plecat spre cele veșnice în acest moment de cumpănă a umanității, în ansamblul ei.

Mircea Enache s-a numărat  printre ultimii deținători ai tainelor unui străvechi meșteșug: turnarea bronzului prin metoda „cerii pierdute”. Atelierul său de la Constanța a fost, mai mult decât un studio de creație, laboratorul unui adevărat alchimist. Și-a zămislit formele cu ajutorul pământului, apei, aerului și, mai ales, al focului, elementele primordiale indispensabile turnării bronzului, cu care a păstrat permanent o legătură nerostită, dar indestructibilă.

Poetică și tragică, opera acestui împătimit sculptor s-a zămislit mai ales din dragoste și compasiune pentru ființa umană, în inima Dobrogei, sub pomii și arbuștii atelierului de creație constănțean din Bulevadrul Mamaia 300, în cvasi-singurătate și discreție, lăsându-se de prea puține ori expusă și contemplată. Dar, așa cum se întâmplă întotdeauna cu marii artiști, după trecerea lor din această lume, vorbim despre ei la trecut, însă despre opera lor numai la prezent.

Dumnezeu să te odihnească în pace, drag camarad de utopii artistice și de peregrinări prin ținutul fascinant al Dobrogei!

Luiza BARCAN

Mircea Enache s-a născut la Galați pe 3 februarie 1953. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în 1979, la clasa profesorilor Lucia Ioan şi Nicolae Adrian Adam. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și membru fondator al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”).