Eveniment de excepție găzduit de prestigioasa galerie a Centrului Multifuncțional Bastion din Timișoara, sub auspiciile prestante ale Asociației Dialoguri Contemporane ce susține cu fervore, decență și profesionalism serii de întâlniri magistrale. Expoziția de pictură, curatoriată sub atenta îndrumare a doamnei Gabriela Ciucă, invită publicul timișorean, atât online cât și prin vizite în grupuri restrânse, la un act cultural – fără a exagera – major și rarisim, având-o în centru pe respectabila și minunata artistă Doina Mihăilescu, aflată la deplină maturitate stilistică.

            Cadrul urban, alături de alura vetusă încărcată de istorie a fragmentului bastionar, cu zidăria-i stacojie, martor tacit monolitic, mai mult decât potrivit cu tematica picturii artistei Doina Mihăilescu, crează și formează un veritabil simbiot arhaic plin de carismă, ce fuzionează organic, desăvârșit, reverberând la unison cu traseul și ductul simbolic compozițional pe care fiecare dintre picturi îl degajă. Urmărind un traseu conceptual ferm asumat, artista sugerează prin alonja picturală aparte voalul oniric seducător al plutirii. Draperii fluide ce se preling suav din cerul domestic, răvășitor și puhav, construiesc texturat și oblic, asemeni unei ploi de vară, ierburi străvezii cu luciu sideral, pendulând laconic în metru antic.

            Cheia hermetică a Erechtheionului scăldat în lumina sidefată a Selenei, cariatide în plin abandon identitar ce susțin imponderal nemărginirea mută a clepsidrei lui Cronos, ființând alături de paseri măiastre țâșnind semeț din faldurile onctuoase ale tenebrelor spre inefabila ivire a zorilor senine, zugrăvite astfel ca păsări de lumină ale sufletului, înaripate cu albul imaculat al virtuții.

            Prin seria de picturi, artista invită la adânci introspecții cognitive. Fără a constrânge, ele arată și indică un traseu spiritual al înălțării prin râvnă și autosacrificiu, promisă prin ipostazierea apofatică a trecerii de la htonian la celest, urmând astfel eliberarea din cecitatea hedonistă a pandemiei morale prin ductul elevat, anagogic, al inocenței imaculate.           

            Deslușim astfel în scenografia arhetipală a picturii Doinei Mihăilescu, alături de cupa euharistiei cu Haoma, ca promisiune a tempului fericirii din Tabula Cebetis, alături de virtuoasele cariatide ce susțin etern povara cerului de plumb, personaje diafane ce închină ofrande din coșuri împletite, un dans al corelor, un umblet încremenit, etern dialog din priviri sub imboldul umbrelor ca ipostas al nefastului întunecat ce se perindă sincron cu trupul.

            Expoziție eveniment ce aduce cu sine încă din titlu, un subtil prinos al incertitudinii, provocând astfel publicul la profunde refexii metafizice. Expoziția Pandemia / Dis cerneri este un desăvârșit act de regenerare și revigorare sufletească, urzind un suiș spre porțile de sus, țesut din firele de aur ale smereniei, care triumfă plenar asemeni păsării Phoenix ce renaște din cenușă printre umbre spre Adevăr.

Critic de artă

Conf. Univ. Dr. Gabriel Kelemen

Timișoara, 2020