Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | 14/11/2024

Scroll to top

Top

PUZZLE @ București

PUZZLE @ București
Nistor Laurențiu

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE ARTE BUCUREȘTI în parteneriat cu ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ PENTRU ARTE VIZUALE CONTEMPORANE vă invită la vernisajul expoziției personale de artă textilă ”PUZZLE”, semnatӑ de Carmen Copoceanu, student în anul III licenţӑ, la Departamentul Arte Textile și Design Textil, Facultatea de Arte Decorative și Design. Carmen Copoceanu face parte din grupa coordonatӑ de doamna conferențiar universitar doctor Daniela Frumușeanu. 
Expoziția „PUZZLE” invită publicul vizitator într-un univers dinamic, plin de culoare și energie pozitivӑ.Abordând ca subiect artistic autoportretul, autoarea recurge la procedee de reprezentare inspirate din sfera artei cinetice. Expoziția deschide un spațiu care evocă efectul de puzzle, un spațiu al imaginii multiplicate, ȋn care chipul serializat cu ajutorul tehnicii serigrafice, invitӑ la introspecţie. 
Vernisajul va avea lo cjoi, 4 aprilie 2019, ora 19:00, în spațiul cultural GALLERY, str. Leonida 9-11, sector 2, București. 
Perioada de vizitare: 04.-12.04.2019, între orele 14:00-22:00, de marți până sâmbătă.

Coordonator/Organizator/Curator: Daniela Frumușeanu
Colaboratori: technician Rodica Marin

Partener: Uniunea Artiștilor Plastici din România
Procesare digitala afiș: Carmen Copoceanu

Intrarea este liberă.
Contact: office@anav.ro/ officeanav@gmail.com/ Telefon: +40722235516

Puzzle-De ce pentru mine viata este un Mare Puzzle

Expoziția “Puzzle” evocă starea unui joc de perspicacitate care constă în îmbinarea unor piese decupate pentru a reconstrui un întreg, un amestec de piese eterogene, care, în final ne aduc mai aproape de ceea ce suntem și ceea ce vrem să împărtășim.

Autoportretul este cel care dă tonul acestui joc, provocându-ne, defragmentarea este lait motivul acestui joc conștient, în care personajul principal sunt eu.Dar, cine sunt eu? Este veșnica și eterna întrebare, cine sunt eu în marea de aspecte, proiecții și măști care mă înconjoară, cum reușesc să mă detașez pentru a mă recompune, cum reușesc să mă ascult pentru a mă înțelege, cum reușesc să comunic pentru a manifesta tot ce am mai de preț în interiorul ființei mele, și, mai ales cine sunt, unde sunt acei oameni, în fața cărora mă pot deschide cu adevăra?

Viața este un mare joc, un joc ce ne invită să fim prezenți, conștienți și responsabili. Jucându-ne ne redescoperim, jucându-ne, ne reinventam, ieșim din carapace, realizam ce talentați putem fi, putem vedea și creiona viața în toate culorile pe care le dorim sau ni le imaginăm.
Viața este compusă din vise, idei, dorinte, planuri, comportamente, relații, obiective, valori, pe care zi de zi este nevoie să le potrivim, să le deslușim, pentru a putea trece la un alt nivel de manifestare. Este nevoie să nu pierdem viziunea de ansamblu, să nu rămânem ancorați în exterior, uitând de noi, fiind în același timp atenți la toate detaliile, la fiecare parte pe care trebuie să o așezăm la locul potrivit, având mereu curajul de a face schimbări atunci când ceva nu se potrivește, pentru a putea fi împliniți, de a ne urmări propriul vis și de a nu renunța la el.

Un adevărat visător este cel care știe să transforme imaginația, visul, în realitate. Atunci cand trece de acest prag, devine magician, magicianul propriei vieti.Viața este ca un joc de puzzle, nu avem niciodată imaginea de ansamblu pentru a aranja piesele și nici nu suntem convinși că avem toate fragmentele, însă timpul, experiența, ne vor dezvălui rând pe rând acest spectacol maiestuos numit viață.

Tot ceea ce experimentăm sau manifestăm, nu reprezintă eul nostru adevărat, ci doar un rol, noi suntem scenarist, regizor, actor și artistul care joacă magistral totul – jocul propriei vieți.
Suntem un univers de mistere care se descoperă pe sine cu fiecare rol jucat, în noi fiind totul: lumina și intunericul, bucuria și tristețea, blândețea și răutatea, dragostea și ura, depinzând de ce alegem sa manifestăm. Pentru a regăsi lumina este nevoie să călătorim profund în interiorul nostru, în centrul ființei noastre, acolo unde nu ne mai poate atinge nicio emoție negativă, unde există siguranță, încredere și pace.

Matematica este un puzzle, fizica este rezolvarea unui puzzle, noi suntem un puzzle, întreg universul este un puzzle într-o continuă expansiune. Totul este doar în mintea noastră, tot ceea ce suntem invitați este să regăsim liniștea interioară, calmul, claritatea, iar toate acestea pot fi regăsite printr-o disciplină interioară din care se va naște contemplarea și mai apoi, bucuria

Să fim un etalon de măsură de la care se așteaptă excelența, impecabilitatea, iar singurul etalon de a crea ceea ce ne dorim este să iubim ceea ce facem.Acest aspect fiind cel mai important în această viață, designul fiind sufletul oricărei creații omenești, de orice natura ar fi ea.Să ne lăsăm ghidați de intuiție și de curiozitate, să avem încredere în inimă chiar și atunci când armonia acestei lumi ni se refuza. Să nu renunțăm să căutăm, să urman și să trăim, manifestând visul.

Fiecare joc, fiecare experiență, fiecare cuvânt, respiratie, fiecare viață, fiecare om este special, unic, asta reamintindu-ne de unicitate, de infinitele moduri în care ne putem manifesta. Cu un joc de puzzle obișnuit putem alege să facem ce dorim, putem să-l ducem la final, onorandu-ne timpul și munca, putem să-l abandonăm sau putem să-l introducem din nou în cutie și să-l mai atingem doar atunci când si daca vom mai simți.
În viața de zi cu zi, dacă nu există o ritmicitate, un scop, un vis, un ideal măreț, totul se poate nărui, iar darul cel mai de preț care ne-a fost dat aici, în această dimensiune, în această viață,este timpul.

Timpul liniar, așa cum îl știm noi în această dimensiune, este doar o convenție care ne dă voie să așezăm evenimentele și să ne programăm lucrurile între noi. Este doar un construct uman, in alte realitati, el nu există.

Ce facem cu acest timp prețios ce ni s-a dat, îl irosim, îl trăim, sau ne amestecăm în mulțime, in exterior, pierzându-ne pe noi?
Este adevărat că nimic nu se sfârșește și că totul este întrepătruns, dar de ce să trăim murind, când putem alege să trăim, conștienți fiind de fiecare gând, de fiecare emoție, de fiecare cuvânt și mai ales îmbrăcați în veșmintele eternității acestui mare puzzle, mare miracol, ce ni s-a dăruit, 
numit – Viață –

Carmen Copoceanu