Invitație expoziție „Timpul Creației”

„Timpul Creației” o expoziție de pictură semnată de Mihai Coțovanu. Deschiderea expoziției, luni 11 decembrie 2023 la Galeriile de artă Nicolae Tonitza – Uniunea Artiștilor Plastici din România – Filiala Iași str. Lăpușneanu Iași. Expoziția poate fi vizitată între orele 10-18 până pe data de 19 decembrie. Expoziția este dedicată în memoria criticilor de artă Valentin Ciucă și Alexandru Măciucă, care au trecut în veșnicie anul acesta. La Muzeul Octavian Moșescu de la Râmnicul Sărat „Timpul Creației” a fost ultima expoziție curatoriată de Alexandru Măciucă. Aduc în atenția publicului ieșean că a fost nepotul lui Octavian Moșescu critic de artă, care a avut două mandate de primar în perioada interbelică la Balcic, și susținător a artiștilor români reprezentativi care au pictat în acea perioadă.

Este cunoscută prezența muzelor, inspirației creatoare și a harului la poeți, scriitori, muzicieni, pictori, etc. Manifestarea muzelor, a harului, reprezintă un timp al creației. Un timp mistic, care este greu de definit. (Platon a afirmat: „A-l cunoaște pe Dumnezeu este un lucru foarte anevoios, iar după ce l-ai cunoscut este foarte greu a-l explica celorlalți”). Este un timp în care se unește cerul și pământul în opera de artă. Este un timp în care gândirea artistului se transfigurează într-o dimensiune metafizică, profund spirituală în emoțiile primordiale ale armoniilor din sfera adevărului absolut. Timpul creației s-a desfăcut în dimensiunea primordială abstractă, când materia primordială, pământul, apa, aerul, apa erau în mișcare haotică fără formă și conținut în dimensiunea absolută abstractă. Eminescu îl descrie pe Marele Artist: „Și pătruns de mine însumi odihnea cel nepătruns”. În scrierile lui Platon, Demiurgul ia materia primordială, o ordonează în manifestarea creației, forme, conținut și idei prin forța iubirii absolute dătătoare de viață a tot ceea ce există văzut și nevăzut. Demiurgul se manifestă în prezent și se v-a manifesta neîncetat prin artiști, în operele lor de artă. Este lumina tainică, care pătrunde în existența noastră trecătoare din timpul și spațiul relativ. Pentru ca să înțelegem sensul și menirea noastră…

Ștefan Luchian a fost pătruns de această lumină, lăsând mărturie din cele cugetate de el:„Artistul trebuie să se smerească în fața naturii”. Această atitudine este o plecăciune în fața Creatorului, care i-a dăruit starea de grație, strălucind în operele de artă. „Tu ai să râzi, dar simt că locurile astea mă iubesc. Au trecut aproape trei săptămâni de când mă aflu aici și abia am făcut cinci șase pânzișoare. Și ce locuri frumoase sunt prin partea locului.” „Frumosul” este un biet cuvânt, searbăt și neînsemnat care nu spune nimic despre splendoarea scânteietoare a peisajelor din Moinești, mărturii ale artistului.

În operele de artă spiritul se unește cu materia plastică și se transfigurează în lumina necreată a lui Dumnezeu. Prin inspirația creatoare, harul curge din mâna artistului pe pânză, iar ființa lui interioară se înalță și se zidește. De asemenea și iubitorii de artă sunt atrași de aceste energii spre dimensiuni cultural-spirituale înalte. În perioada studenției, după orele de curs mergeam la concerte. S-a întâmplat odată, ca în a doua parte a concertului simfonic în care era interpretat Mozart, să fiu cuprins de energia muzicii. Am sesizat că nu mai aveam percepția corpului fizic și gândirea era omniprezentă în spațiul sonor. Percepeam fiecare notă și instrument, iar când viorile au intrat în prim plan am simțit cum muzica curgea prin ființa interioară, parcă izvora din mine. În atelier, Mozart, este prezent prin armoniile sonore și mi s-a întâmplat, când pictam, să mă simt străin în propria casă și familie. Mi s-a părut anormal. Prin afirmația lui Constantin Virgil Gheorghiu, când a scris romanul „Ora 25” că se simțea străin de el însuși (roman văndut în peste un milion de exemplare) am înțeles că starea de inspirație ceratoare este „Ora 25”, ora timpului și spațiului absolut: „Timpul … Creației …” .

Mihai Coțovanu