Gabriel Stoian, Two Worlds / Două lumi

Cea mai recentă expoziție personală a lui Gabriel Stoian aduce la Centrul Internațional de Artă Contemporană din Iași 21 de lucrări de pictură realizate între 2018 și 2026. Selecția este grupată în jurul unei serii de autoportrete înțelese în sens larg, cuprinzînd, adică, pe lângă autoreprezentări propriu-zise și o suită de compoziții simbolice cu semnificație autoreferențială.

Polaritatea, perceperea simultană a două realități, este o supra-temă în pictura recentă a lui Gabriel Stoian; polii, de data aceasta, sunt sinele propriu, lumea „mică”, și însuși cosmosul, Lumea cu „L” mare. Autoportretul este punctul focal al celor două lumi și terenul de încercare pentru aprehensiunile, complexele și angoasele în legătură cu propriul destin și propriei situații în lume. Multe dintre lucrări poartă nostalgia unei situații ideale, semnalată prin prezența unor elemente care țin de imaginea romantică a condiției artistului, mai mult decât de actualitatea ei pedestră, așa cum este trăită aici și acum. De aici o tensiune insuperabilă, sub povara căreia autoportretele dezvăluie polarități subsidiare: eroul (Self as Nikola Tesla) – risipitorul (Întoarcerea fiului risipitor, Gabi reparând greșelile trecutului), agentul temerar (Journey into the Unknown, Banii, viața sau mustața) – pacientul neputincios (Under Pressure, Hahaha Ha), idilic – catastrofic, solemnitate – deriziune, euforie – disforie. De aceea, la Gabriel Stoian, în mod special, practica autoportretului este o formă de expiere, de ispășire a unei culpe, de compensare a unei lipse. Așa, de pildă, în Self as Nikola Tesla este ca și cum portretul savantului – un artifex consacrat în imaginația secolului al XXI-lea –, calchiat propriului portret, ar putea să „umple” și să desăvârșească, cu trăsăturile lui iconice, o fizionomie altfel imprecisă. La Gabriel Stoian, introspecția vine cu o subînțelegere a unei hibe de vindecat, a unei probleme de rezolvat, a unei misiuni de îndeplinit față de care se simte în permanență dator; iar autocomunicarea este simultan autocritică. O dispoziție caustică se vădește mai ales în deriziunea îndreptată împotriva unui sine obiectivat în diverse personae și, cîteodată, în mici vietăți (flori, melci, salamandre) sau obiecte casnice (Risipirea tradițiilor, La pintura es una cosa mentale, Întoarcerea fiului risipitor, Metamorfoza unei lăcrămioare, Zahăr pudră, Under Pressure).

Dar o polaritate latentă se întrevede și în imensitatea plină de potențialități a cosmosului. O noapte adâncă, nesfârșită, străbătută de mici corpuri cerești scânteietoare, se află întotdeauna în imediata proximitate, gata să inunde camera cu respirația ei maiestuoasă sau să absoarbă atelierul în neant cu forța ei atotdevoratoare. Lumea e când benignă și pacificatoare (Two Worlds, Omnia), când, dimpotrivă, copleșitoare, inscrutabilă și amenințătoare (Hahaha Ha).

„Constelațiile” de amănunte (bețe de chibrit, stele, cărți de joc, pensule etc.) care populează suprafața tablourilor repetă, la scara cosmosului mic, structura cosmosului populat de aștri, subliniind analogia lor secretă. Dincolo de sarcina lor simbolică, ele sunt o sursă de bogăție și complexitate formală într-o pictură care reușește să fie robustă și copioasă fără a fi, propriu-zis, „picturală”: nu prin prin efecte de materialitate ori prin virtuozități ale pastei, ci prin spiritul de finețe, abilitatea și acuratețea cu care sunt construite imaginile.

Gabriel Stoian (n. 1985, Brăila) este artist vizual și curator, doctor în arte vizuale al Universității de Artă din Cluj-Napoca (2014) și co-fondator al galeriei New Now, cu sediul în Frankfurt am Main. Până în prezent, palmaresul său numără peste 25 de expoziții de grup naționale și internaționale și nu mai puțin de 28 de expoziții personale deschise în galerii, muzee și instituții culturale din Cluj-Napoca, București, Berlin, Frankfurt am Main, Leipzig, Viena, Cracovia, Belgrad. Din 2026 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Brăila. Gabriel Stoian trăiește și lucrează în Frankfurt am Main.