Pictura Marianei Constantinescu este o confesiune despre lumea în care trăim. De aceea incertitudinea existențială a omului contemporan face obiectul unei serii de lucrări ale artistei. Pierderea identității ființei și regăsirea de sine, nesiguranța clipei imediate și speranța unei lumi mai bune le discernem într-o exprimare plastică tensionată. Sentimentele transpuse pe pânză au o cromatică scurtcircuitată de tușe trasate cu negru și multe nuanțe de griuri, pentru a transmite ideea de claustrare, indicată de artistă prin concentrarea liniilor de forță spre centrul lucrărilor. Pe de altă parte, apare în forță sugerarea dorinței de libertate prin reprezentarea unor structuri compoziționale deschise, în care , roșu, verde și oranj, exaltă nuanțele terne, încărcate de lumină, mesajul putând fi subînțeles și ușor de particularizat în contextul social și politic al ultimilor ani. Majoritatea lucrărilor prezintă interacțiunea dintre forme și spații, dintre materia într-o dinamică fără sfârșit, ca un reflex al dorinței omului de a-și trasforma destinul și trăirile sensitive în segmentele unei experiențe unice. Închegarea unui dialog între trecut și present, prin reconcilierea sentimentului de adevăr cu binele pe care artista dorește să îl așeze în interiorul nostru prin fiecare compoziție, sunt rezultatul momentelor de răscruce ale pandemiei și ale războiului din Ucraina, prezente în creația Marianei Constantinescu, o artistă în a cărei opera de până acum descoperim actualitatea. Aceasta îi influențează estetica și proiectele expoziționale, iar vitalitatea expresiei plastice o observăm la nivel descriptiv, când este acaparată de ținutul Mării Negre, seriile sale de lucrări fiind marcate de păsări și pietre, de cer și pământ, de eter și materie. Însă toate aceste abordări se transformă în sentimente de contemplare asupra devenirii omului și asupra capacității sale de a se redescoperi lăuntric în vremuri de restriște.

Ana Amelia Dincă, mai 2023