Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

UAP | martie 31, 2020

Scroll to top

Top

Grigorian Rusu 03.08.1952 – 24.02.2020

Grigorian Rusu 03.08.1952 – 24.02.2020
Administrator

Uniunea Artiștilor Plastici din România anunță cu profundă mâhnire încetarea din viață a pictorului Rusu Grigorian, membru al filialei Craiova.

Născut în anul 1952, în comuna Baba Ana din județul Prahova, Rusu Grigorian absolvă Academia de Arte „Nicolae Grigorescu”, București în 1980, fiind repartizat la Liceul de artă din Craiova, unde va rămâne până la plecarea sa definitivă din țară.

În acest răstimp, de aproape două decenii, va avea o activitate susținută, deschizând expoziții personale la București, Cluj, Craiova, Constanţa. În perioada 1980-1998 participă pe lângă manifestările Atelierului 35 din Craiova, care, în perioada anilor ’80, a fost unul dintre cele mai importante centre artistice ale generației, și la nume­roase expoziții naționale și internaționale printre care Bienala de la Veneția (1989), Bienala de la Sao-Paolo (1990). După 1990, este ales preșe­dintele Filialei UAPR din Craiova și, ulterior, până în 1996, când își dă demisia din Învă­țământ, este director al Liceului de Artă din Craiova. În 1998, emigrează în America, unde se stabilește la New York. Calitățile sale manageriale dar și cele artistice îl fac să devină, într-un timp relativ scurt, director artistic la o importantă firmă de design din New York unde va coordona activitatea unei numeroase echipe de artiști, designeri și arhitecți. Concomitent cu această activitate își continuă și munca de pictor reușind să deschidă câteva expoziții al căror succes s-a materializat în preluarea și reprezentarea operei sale de către o cunoscută galerie new york-eză, Island Weiss Gallery.

Pictura lui Grigorian Rusu s-a coagulat încă de la debut pe o accelerată pendulare între un figurativ de tip expresionist și o reprezentare abstractă. Definindu-și universul, a cărui structură de adâncime împărtășește necondiționat valorile robuste ale picturii, fără să urmărească în vreun fel gustul timpului, creația sa reușește să își păstreze autenticitatea și implicit actualitatea. Artistul este implicat profund în realitatea epocii pe care o parcurge, chiar în cotidianul ei, fiind un avid devorator de „știri” pe care le digeră în liniștea atelierului. Creațiile  sale deși păstrează întot­deauna reperele realității, se detașează însă de eveniment pentru a exprima doar reacția ultimă,  viscerală, atitudinea sa subiectivă.

Acest tip de discurs care pornește dintr-o sinceritate spontană a demersului, precum și din vigoarea temperamentului său furtunos, conturează esența vizuală a unui caracter robust, bine așezat în propria sa creație.

Prezența sa în spațiul artistic românesc, în ultimele două decenii, a fost, din păcate, aproape inexistentă. O expoziție retrospectivă, organizată de Muzeul de artă Râmnicu-Vâlcea (2012), unde există un important fond al lucrărilor sale precum și participarea sa în cadrul expoziției „Artistul și puterea Ipostaze ale picturii 1950-1990” nu reușesc să conturează personalitatea acestui important reprezentat al generație 80.

Cătălin Davidescu