Episcopia Romano-Catolică, în parteneriat cu Fundația Interart TRIADE din Timișoara, sunt încântați să vă prezinte expoziția

Dana Constantin

DE RERUM NATURA. Visând la tâlcurile ascunse

Curator: Sorina Jecza

Vernisajul va avea loc miercuri, 23 iulie 2025, ora 19:00, în sălile de expoziții temporare de la etajul al doilea al Palatului Episcopal Romano-Catolic Oradea (Șirul Canonicilor nr. 2), în prezența artistei și a curatoarei, care va rosti și cuvântul de deschidere.

Expoziția va rămâne deschisă în perioada 23 iulie 2025 – 15 octombrie 2025

………………………………………………………………………………………………

În expoziția prezentă a Danei Constantin sunt aduse lucrări din câteva serii de compoziții picturale, ce reflectă stadii succesive ale atelierului său artistic, aflat în permanentă efervescență a cercetării plastice: ciclul „Monocromii”, început în 2011, ciclul „12 Iulie”, început în 2013 și ciclul „Cântecul pământului”, de dată recentă.

Toate aceste lucrări au în comun reflecția asupra capacității de a transfera structurile din natură în elemente ale limbajului plastic (linie și suprafață de culoare). În acest sens, artista spune: „Demersul meu artistic încorporează mai multe referiri la preocupările formale și arhitecturale, urmărind puterea creatoare a naturii. Reflecția abstractă între cele două elemente plastice folosite cu preponderență – Suprafața și Linia, vine din observația/dialogul direct asupra ritmului oferit de structurile din natură.”

Titlul expoziției sugerează structura dual complementară a demersului artistei: pe de o parte, nevoia de rigoare, asimilabilă atitudinii cercetătorului ce se apleacă asupra „naturii lucrurilor”, precum filosoful Antichității, în încercarea de a-i descoperi acesteia resorturile ultime, iar pe de altă parte, în totală opoziție cu aceasta, tendința de a eluda limpezimea explicativă, în favoarea visării.

Suprafața pânzei pictate conține ambele procese: tentând să ajungă la rădăcina naturii cercetate, artista intervine cu straturi succesive de glasiuri, folosite în pură tehnică flamandă a uleiului, ce adumbresc realul, dându-i aură de visare. Sau, cum ar spune poetul Blaga, poieticul dezvăluie mai adevărat misterul, ascunzând în faldurile straturilor de culoare neștiute tâlcuri: „Bate-o inimă în lucruri? / Preajma ocupând-o-n pâlcuri / n-au și ele gânduri, patimi? / Fără ochi se uită-n lume / purtătoarele de tâlcuri, / născătoarele de lacrimi.” (Lucian Blaga, De rerum natura, în Poezii, 1962).

Expoziția are această rară calitate de a subjuga, alunecând grațios la suprafața unor adâncimi cărora nu le bănuiești profunzimea. (Extras din textul curatorial)