Sacrul și fragilitatea în poetica vizuală a lui Liviu Șoptelea

Expoziția personală a artistului vizual Liviu Șoptelea, intitulată Biserici de sticlă, îngeri de cristal, găzduită de Galeria Ghețărie din cadrul Centrului de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului” (3–28 septembrie 2025), reprezintă un eveniment semnificativ în peisajul artei grafice contemporane din România. Spațiul expozițional – un fost corp al ansamblului brâncovenesc, încărcat de istorie și simbolism – potențează discursul vizual al artistului, creând o punte între trecutul cultural și expresiile plastice ale prezentului.

Titlul expoziției, Biserici de sticlă, îngeri de cristal, trasează din capul locului un univers al fragilității, al luminii și al transparenței spirituale. Bisericile – edificii ale credinței și ale comunității – sunt metaforic „de sticlă”, deci fragile, expuse riscului de a se sfărâma sub presiunea timpului și a istoriei. Îngerii „de cristal” sugerează mesageri ai sacralității vulnerabili, transparenți, dar în același timp strălucitori, purtători de sens și de memorie colectivă.

Simbolurile recurente – scările, ochiul cosmic, siluetele umane, crucile, casele, peștii și îngerii – alcătuiesc o mitologie vizuală proprie, articulată printr-un limbaj plastic ce combină ascetismul liniei cu rafinamentul metaforic. Expoziția invită la o lectură hermeneutică: fiecare lucrare devine o „pagină” a unui text vizual despre condiția umană, despre sacru și despre trecere.

Grafica lui Liviu Șoptelea se distinge printr-un contrast alb-negru pregnant, unde negrul fundalului nu e doar absență, ci „materie a misterului”, iar albul desenului devine „materie a revelației”. Liniile – precise, dar delicate – construiesc o geometrie poetică, uneori aproape caligrafică, ce amintește de scrierea hieratică sau de inscripțiile sacre.

Un aspect important este modul în care artistul reușește să creeze tensiune între vid și plin, între tăcere și cuvânt vizual. Suprafețele goale ale hârtiei nu sunt simple spații neutre, ci zone ale contemplației, unde privitorul poate proiecta propriile sensuri. Astfel, lucrările devin polifonii vizuale: austeritatea liniei se împletește cu densitatea simbolică, iar desenul aparent minimalist ascunde profunzimi poetice.

Multe lucrări includ fragmente de text sau titluri înscrise discret: Dialog…, Pentru îngeri șchiopi, Acasă, Dor de Galapagos, Zbor pentru îngeri șchiopi. Acestea funcționează ca puncte de intrare în universul simbolic al compozițiilor, oferind privitorului o cheie lirică de lectură.

Această hibridizare a limbajelor – vizual și verbal – este specifică artei contemporane și creează un câmp semantic complex, unde imaginea și cuvântul se completează reciproc. Artistul pare să cultive o „tăcere sonoră”: desenul e auster, dar titlul adaugă un ecou interior, o vibrație poetică suplimentară.

Expoziția, prezentată de Marius Tița și acompaniată sonor de Bianca Oance, cu Liliana Popa în rol de curator, propune un dialog între artele vizuale, sunet și cuvânt critic. Evenimentul creează o experiență sinestezică: privitorul nu doar contemplă lucrările, ci intră într-o atmosferă construită din simboluri grafice, texte și sonorități discrete, toate convergând spre ideea de sacru interiorizat.

Într-un peisaj artistic adesea dominat de zgomot vizual și hiperexpunere mediatică, grafica lui Liviu Șoptelea se remarcă prin austeritate, eleganță și forță contemplativă. Ea continuă o tradiție a desenului ca formă de meditație vizuală, dar o actualizează printr-o sensibilitate contemporană, deschisă metaforei și intertextualității.

Biserici de sticlă, îngeri de cristal nu este doar o expoziție de grafică, ci o construcție simbolică despre fragilitatea sacrului, despre memorie și despre căutarea unui sens spiritual în epoca prezentă. Lucrările lui Liviu Șoptelea articulează un spațiu al reflecției, unde linia, cuvântul și tăcerea converg spre o experiență estetică și metafizică deopotrivă.

Prin această expoziție, artistul confirmă faptul că grafica, în austeritatea și puritatea ei, rămâne un mediu de expresie capabil să transmită profunzimi spirituale și să provoace o lectură interioară a lumii.

Ioan SEREDIUC