Ultimul experiment expozițional pe 2025, la Galeria apArte, luni 15 dec, ora 18

Expoziția Time is a Flat Circle se fundamentează pe ideea conform căreia timpul nu mai operează ca flux – având în subsidiar o presupusă dezvoltare sau succesiune – fiind perceput, în fapt, asemenea unei recurențe formale. Întrucât spațiul expoziției funcționează deliberat ca o demonstrație ontologică, experimentul curatorial urmărește construirea unui cadru în care timpul este afirmat în forma sa cea mai austeră: o circularitate fără devenire, vizibilă în repetarea constantă a aceleiași structuri conceptuale.

În acest sens, expoziția inversează logica lui Quentin Meillassoux asupra absolutului contingenței. Dacă, pentru Meillassoux, nimic nu garantează continuitatea legilor sau stabilitatea temporală, expoziția acționează deliberat în direcția opusă: ea suprimă diferența în detrimentul unei proliferări a posibilului. Fiecare lucrare reiterează, deci, același concept pentru a demonstra existența unui invariabil conceptual anterior diversității materiale, indiferent că apare prin transparența plexiglasului (Benescu), prin estetizarea algoritmică (Botnaru), prin modularități urbane replicate (Gurău), prin gesturi corporale reiterative (Marinescu) sau printr-o procesualitate reîncadrată perspectival (Marțin).

(…)

Din perspectivă heideggeriană, lucrările sunt tratate ca ființări în regim de stasis. Ele sunt ființări aflate în regim de recurență, menținute intenționat într-o stare de insistență, fără orizont interpretativ și, mai ales, fără progresie. Expoziția suspendă, așadar, deliberat potențialul hermeneutic pentru a privilegia perceperea modului în care ideea persistă.

(…)

Timpul nu se mai consumă. El se repetă, iar prin această repetare, orice lume posibilă este suspendată, lăsând vizibilă doar structura care insistă.