Între oraș și dispariție @ Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca

Expoziția personală Valeria Drăgan „Între oraș și dispariție”, expoziție organizată de Uniunea Artiștilor plastici din România, Uniunea Artiștilor Plactici din România filiala Cluj- Napoca în parteneriat cu Primăria si Consiliul Local Cluj-Napoca, găzduită de Turnul Pompierilor din Cluj-Napoca.
Expoziția reunește lucrări de pictură și desen construite în relație directă cu spațiul turnului și propune un traseu vizual în atmosferă, memorie și dispariție.
Între oraș și dispariție
Atmosfere în trecere
Turnul Pompierilor a fost pentru mine, mult timp, mai mult decât o clădire. Un loc de observație. Un corp vertical care păstrează memorie, distanță și tensiune.
Lucrările din această expoziție nu descriu peisaje și nu caută reprezentarea unui loc precis.
Ele apar din acumulări, ștergeri, urme, stări și zone de respirație.
Ca o atmosferă care se formează lent și rămane suspendată intre prezență și disparțiie.
Am lucrat aceste pânze ca pe niște spații de trecere.
Uneori apropiate de nor, fum, lumină sau eroziune.
Alteori apropiate de memorie.
În interiorul turnului, aceste imagini nu funcționează ca ferestre, ci ca ecouri.
Nu ofeăr răspunsuri și nici o narațiune fixă.
Propun doar o stare: aceea de a privi ceva aflat în continuă transformare.
Valeria Drăgan
Concept expozițional
Între oraș și dispariție
Atmosfere în trecere
Turnul Pompierilor nu este doar spațiul care găzduiește această expoziție, ci punctul ei de origine.
Un corp vertical al orasului, construit pentru observație, distanță si vigilență, devenit astăzi spațiu al memoriei si al reflecției.
Expoziția este gândită ca un traseu de urcare prin stări atmosferice.
Lucrările nu transcriu peisaje și nu urmăresc reprezentarea unui loc precis. Ele apar din acumulări, ștergeri, urme și straturi care construiesc spații suspendate între apariție și dispariție. Unele lucrări păstrează urmele unei materii mai dense și mai tensionate, în timp ce altele tind către dizolvare și atmosferă.
În interiorul turnului, picturile funcționează ca forme de respirație ale clădirii. Uneori apropiate de nor, fum, lumină sau eroziune, alteori de memorie sau de o geografie afectivă imposibil de localizat exact.
Panotarea urmează verticalitatea turnului și transformă vizitarea intr-o experiență graduală: de la lucrări mai aerate și luminoase către zone de tensiune, densitate și reflecție. Ritmul spațiului, golurile și pauzele dintre lucrări devin parte din compoziția expoziției.
Pe terasa turnului, relația dintre oraș, machetă și oglinda suspendată extinde expoziția dincolo de pictură.
Privitorul se vede simultan reflectat, situat deasupra orașului si introdus într-un spațiu al observației reciproce: între imagine, memorie și prezență.
Această expoziție nu propune o narațiune fixă și nici o interpretare unică.
Ea invită la o experiență de percepție lentă, în care lucrările funcționează ca ecouri atmosferice ale unui loc aflat intr-o continuă transformare.
Valeria Drăgan
Comentarii recente