Mircea Deac, decanul de vârstă al istoricilor şi criticilor de artă s-a stins din viaţă la vârsta de 93 de ani.

Născut la Olteniţa, în 9 septembrie 1921, a studiat filosofia cu Tudor Vianu şi George Oprescu precum şi Academia de Arte cu Alexandru Ciucurencu şi Camil Ressu.

Devine membru al UAP încă din anul 1951, fiind un participant activ la viaţa artistică românească timp de peste şase decenii, până în ultimul an de viaţă, an în care a deschis expoziţii şi a publicat romanul „Tartar, ultimul zeu”.

A scris monografii despre marii pictori care i-au fost profesori, despre multe alte nume mari ale istoriei artei româneşti, a sprijinit multe talente în afirmare şi a contribuit direct la dezvoltarea reţelei de muzee de artă din ţară.

Organizator şi promovator al multor expoziţii de artă plastică românească pretutindeni în lume.

„Un vieillard qui meurt, c‘est une bibliotheque qui brule” spunea un mare antropolog, ceea ce pentru Mircea Deac, omul surâzător, gata oricând să-ţi împărtăşească din cele ştiute, este cu atât mai adevărat cu cât încă ar mai fi avut multe să ne spună…

S-A MAI NĂSCUT O STEA ÎN CONSTELAŢIA NEMURIRII !