Alice în vizuina sufletului

Tablourile lui Alice sunt tot atâtea fragmente de conversații à bâtons rompus cu realitatea, o descompunere a silabelor imediatului, o topire a nuanțelor care pierd duritatea propriei consistențe materiale. Fie că este vorba de o piatră cu netezime de acuarelă, de fire țepoase de iarbă sau de contopirea lichidă a mării în cer, pânzele și desenele ei au o lume a coerențelor de răsărit de soare, luminoase și pașnice.
Indiferent de tehnica folosită, inefabilul este perfect stăpânit: un zbor de pasăre prins cu coada ochiului, marinul dintr-un apus peste acoperișurile orașului bântuit de nori joși, umbra unor călușei monocromi dizolvați în timp, opriți din rotirea lor spre inexistență. Jocurile de perspectivă se nasc din încadraturi trunchiate sau orizonturi cuprinzătoare și liniștit generoase care forțează limitele pânzei.
„Bârlogurile” expoziției de față, străbătute de leitmotivul aerat și monocrom al bradului – pană, sunt definite din transparente goluri care adăpostesc, între linii diafane, odihna visului, pacea somnului, tăcerea inaccesibilă a turnului. Peisajele, majoritatea desene pe un fond întunecat, construiesc din ritmuri grafice subtile, din delicate, dar bine definite, linii albe de cărbune sau tuș, starea de refugiu, de interiorizare. Contururile se estompează și imaginile pornesc pe un drum propriu, de la adăpostul interior, la cel descoperit de privirea artistului în lumea din jur. Timpul stă pe loc, respirând liniștit între tușele fine ale peniței lui Alice pentru care liziera pădurii devine un urs adormit, iar siluetele țepoase ale buruienilor de stepă îmbrățișează gingaș golul negru, îmbietor la reflexie, ale intrării în vizuina sufletului.”

text de Ada-Maria Ichim