Prezentare Demers Artistic

Ochiul să se dezbare de Cuvînt. Topos de sine stătător, U-topos cu logică perfectă și limbaj propriu, vizualului, i te supui. Confirmare: fără figurativ sau naraṭiune.
Conștientă de conținutul legămîntului lăsat de efortul Modernităṭii, eu, mă las condusă de narațiune. Ea m-a învățat să deslușesc forma.

Emoția puternică, nelamurită, stîrnită de rigiditatea perfectă a coloanelor verticale ale holului Pinacotecii din München, de luciul pustiu al pavimentului și de scări care se cereau coborîte și urcate pentru a ajunge la ușa din capul perspectivei, îmi provoca retina. Mică și neînsemnată, ușa trebuia să dea într-un alt tărîm.
Suprapunînd imaginea unei alte perspective, în care verticala copacilor ritma protector legătura dintre cer și pămînt, unde pustiul nu era amenințător și imprevizibil, am descoperit ce putea fi tărîmul de după ușă, mai curînd ceea ce m-ar fi bucurat să fie. Şi atunci, am început să povestesc cum norii iau cu ei tavanul, cum verticalele colțuroase ale copacilor le îmblînzesc pe cele ale ferestrelor, cum în sfîrșit, natura greoaie și respectabilă a pietrei transformată în geometrie devine pastă moale, tulburată de hotărîrea neașezării, și se izbăvește de siguranță ṣi statornicie, supunîndu-se rînduielii nestrămutate a norilor de a promite mai mult decît de a fi, rotocoale iresponsabile, într-o continuă dizolvare indiferentă și nestatornică ființare.

Marina Bejan