Vă invităm în perioada 26 iunie – 9 iulie 2024 să vizionați expoziția ,,Cu ochii în Soare prin
București”, cu vernisaj în data de 27 iunie, ora 18.00, la sediul Ordinului Arhitecților din România
(O.A.R.) – Filiala București, din Str. Sf. Constantin nr. 32, sector 1, București.
Expoziția ,,Cu ochii în Soare prin București” reunește pe simeză fotografia și grafica-acuarelă,
având ca tematică cupolele Bucureștiului, cărora li se alătură și o mică colecție de aparate de
fotografiat ale familiei.
Protagoniștii sunt doi arhitecți, fiică și tată, Raluca-Ioana Enăchescu și (in memoriam) Mihai-
Gabriel Enăchescu, ambii cu manifestări artistice variate: ea – artă decorativă și muzică, el – grafică și
poezie, îmbrățișând în comun fotografia și acuarela.
Mihai-Gabriel Enăchescu (născut în 1939 la Piatra-Neamț – decedat în 2017 la București) a
absolvit Institutul de Arhitectură ,,Ion Mincu” din București, promoția 1963, a urmat cursuri
postuniversitare de Arhitectură și urbanism în cadrul aceluiași institut, și-a practicat meseria de
arhitect, între 1964-1966 la Direcți de Sistematizare Arhitectură și Proiectarea Construcțiilor Iași,
Trustul de Construcții Iași, între 1966-1970 la Direcția de Sistematizare Arhitectură și Proiectarea
Construcțiilor Cluj, iar din 1970 în București, la Direcția de Sistematizare Arhitectură și Urbanism din
cadrul Comitetului de Stat pentru Sistematizare Arhitectură și Lucrări Locative C.S.A.L., I.S.A.R.T.,
Electrouzin Proiect, detașat între 1987-1989 la Institutul Carpați pentru proiectul ,,Casa Poporului”,
apoi după 1989 la Electroproiect și C.C.C.F. – Filiala proiectare.
A fost membru al Uniunii Arhitecților din România începând cu anul 1966.
De tânăr a manifestat înclinație către poezie, publicând abia după ieșirea la pensie 5 volume de
poezie la Editura Cetatea Doamnei din Piatra Neamț, al șaselea volum însă nu a mai văzut lumina
tiparului datorită trecerii lui în neființă la începutul anului 2017.
De tânăr student a fost impresionat de autenticitatea unor locuri, imortalizându-le în schițe la fața
locului, care aveau calitatea de a surprinde mai mult decât fotografia, iar ulterior le transpunea în
lucrări mai mari de grafică-acuarelă.
A manifestat interes către fotografie, achiziționând câteva aparate de fotografiat ce se puteau
procura în perioada comunistă, cum ar fi Zenit și Smena, dotate cu blitz detașabil, dar și două
exemplare cu burduf. Din când în când amenaja într-o cameră un mic laborator de fotografie, în care i
se alătura și fiica sa, Raluca.
Lucrând la institutul de proiectare Electro Uzin Proiect în zona Batiștei – Vasile Lascăr, din
clădirea căruia avea o perspectivă panoramică asupra zonei centrale a Bucureștiului, în anul 1984 a
realizat două lucrări de grafică de mari dimensiuni, ce formează împreună o vedere panoramică de
360 0 .
În timp ce a fost detașat la Institutul Carpați, lucrând în zona Calea Victoriei-Str. Ion
Câmpineanu, a mai început o grafică de mari dimensiuni reprezentând o vedere panoramică asupra
Căii Victoriei, din păcate neterminată.
Când ai un părinte arhitect pasionat, este aproape imposibil să nu-i moștenești acest ,,microb”,
dar când mai și crești într-o familie care îmbrățișează arta sub diversele ei forme, exprimarea artistică
devine un mod boem de a trăi.

Raluca-Ioana Enăchescu, născută în anul 1974 în București, este absolventă a Școlii de
muzică și arte plastice nr. 2 din București – secția pian, 1988, a Universității de Arhitectură și
Urbanism ,,Ion Mincu’’ din București, promoția 2000 și a Școlii de Artă București – secția Decorațiuni
interioare, 2016.
A manifestat înclinație către fotografie, participând în anul 2014 la concursurile de fotografie
,,OCHIUL MAGIC” și “FOTOGRAFIA DE STRADĂ” organizate de către Asociația ,,Bucureștiul meu
drag”. Câteva dintre fotografiile ei au fost publicate pe site-ul www.b365.ro în articolele semnate de
Miruna Bărdulete din seria ,,București – subiectiv prin obiectiv’’ : Calea Victoriei (articolul din 17 oct.
2014), Piața Romană (articolul din 03. Oct. 2014), Arhitectura orașului și clădirile simbol (articolul din

9. Ian. 2015), Lacurile capitalei (articolul din 12. Dec. 2014), Cartierele Militari și Cotroceni (articolul
   din 24 oct. 2014). A expus pe simeză fotografie în cadrul ,,Expoziție de artă decorativă, pictură,
   fotografie’’ la Festivalul ,,Teatru sub lună’’ în 2015.
   Și-a început activitatea în domeniul artelor plastice la sfârșitul anului 2014, sub îndrumarea
   artistei Elena Borundel la Școala de Artă București. A experimentat în lucrările sale mai multe tehnici
   de lucru – mozaic, traforarea lemnului, papier mache, țesutul, colaj textil, vitraliu Tiffany, pictură și gravură
   pe sticlă, etc. – combinându-le cu succes pe diferite suporturi de lucru, însă tehnica sa favorită a rămas
   mozaicul.
   A avut și o scurtă activitate publicistică, scriind articole/impresii pentru site-ul www.ideon3d.ro .
   Și-a însușit un pic din tainele tehnicii de acuarelă sub îndrumarea arh. Mugur Popa în cadrul
   grupului ,,Picătura de acuarelă”.
   Din anul 2018 este membru a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Asociația Filială Artă
   Plastică Religioasă și Restaurare și a VISARTA.
   A avut o bogată activitate artistică, atât pe plan creativ, cât și pe plan expozițional, participând
   la expoziții de grup, bienale și saloane naționale de artă plastică în România și Italia, apariții în
   cataloage, articole mass-media, în Enciclopedia Artiștilor Români Contemporani, volumul 8,
   beneficiind de critică de specialitate și fiind apreciată în anul 2019 cu o ,,diplomă de excelență” la
   Piatra Neamț, în cadrul Bienalei Artelor Plastice ,,Lascăr Vorel”, unde a participat cu o acuarelă.
   A organizat trei expoziții personale: ,,Anotimpurile creației – căutări de început”, o expoziție de
   artă decorativă, în anul 2017 la Galeria Occidentului din București, ,,Alegorie”, o expoziție de mozaic,
   în anul 2018, în cadrul ARCUB, la Hanul Gabroveni- sala Arcelor, București și ,,Întoarcere la origini” o
   expoziție de mozaic, în anul 2020, la Galeria de artă ,,Lascăr Vorel” din Piatra Neamț.
   Tema cupolei i-a captat atenția Ralucăi în anul 2012 când se plimba întâmplător prin Centrul
   Vechi al Bucureștiului. În anii 2012 și 2013 a realizat un mini inventar fotografic cu cca. 100 de cupole
   din București, surprinse din diverse unghiuri și în detalii, în sute de fotografii. De variate dimensiuni,
   forme, cromatici, texturi, aflate în diverse stadii de degradare sau restaurate, proiectate pe un cer
   albastru sau gri, în funcție de luminozitatea zilei, cupolele capturate în imaginile fotografice, te surprind
   neașteptat, te uimesc și te vrăjesc într-o oarecare măsură. Raluca recunoaște că nu a realizat o
   fotografie artistică în adevăratul sens al cuvântului ci o fotografie de obiect/element/volum de
   arhitectură, descoperit la pas, rătăcind cu ochii în Soare pe străzile bucureștene, în căutarea lor. În
   unele cadre fotografice, Raluca realizează un decupaj clar al elementului cupolă de cel al clădirii ce
   aceasta o acoperă. În alte cadre, elementul cupolă întră în dialog cu câteva elemente din compoziția
   fațadei. În alte cadre, elementului cupolă i se alătură și elemente exterioare fațadei, cum ar fi arbori,
   felinare, etc. Există o suită de opt cadre fotografice, convertite în culori sepia, numite de către Raluca,
   ,,Dialoguri”, în care elementul cupolă intră în dialog cu construcțiile/edificiile învecinate, uneori chiar
   profilându-se pe acestea.

Mai bine de un deceniu, ideea expunerii fotografiilor nu și-a găsit timpul și spațiul potrivit pentru
a se concretiza. Trecerea anilor însă a avut rolul de a spori valoarea imaginilor surprinse atunci,
conferindu-le o tentă documentar-istorică.
Trecând cu vederea peste imaginile capturate cu 12 ani în urmă și comparând cu ceea ce
există acum in situ, Raluca a observat faptul că există cupole asupra cărora nu s-a intervenit în tot
acest timp, ele păstrându-și farmecul și patina vremii, continuându-și însă lentul proces al degradării și
există cupole care au fost supuse lucrărilor de renovare/restaurare, dar care, datorită finisajelor
moderne folosite, au căpătat doar un aspect de ,,împrospătare” pierzându-și însă personalitatea și
farmecul epocii pe care o reprezintă.
Raluca a alăturat fotografiilor selectate pentru simeză și trei lucrări de grafică-acuarelă semnate
de tatăl ei în anii 1962, 1980 și 1982, lucrări care au decorat pereții casei părintești de-a lungul
copilăriei ei, care au influențat-o în mod cert și care au determinat-o să continue preocupările tatălui,
într-o manieră personală de exprimare.
Și pentru a sublinia, acea legătură dintre tată și fiică, Raluca a scos în lumină reflectoarelor atât
aparatele vechi de fotografiat ale familiei, cât și câteva instantanee surprinse cândva cu acestea.
Vernisajul expoziției ,,Cu ochii în Soare prin București” este programat în data de 27 iunie, ora
18.00, la sediul Ordinului Arhitecților din România (O.A.R.) – Filiala București, care îl are ca invitat
special pe arhitectul Dan Vucicovici, profesor în cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism ,,Ion
Mincu” din București și un pasionat al acuarelei.