Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași
în parteneriat cu Institutul Polonez București
vă invită la expoziția de artă poloneză intituată
„ESTeTICA” semnată de Serge VASILENDIUC
prezintă: critic de artă Maria Bilașevschi
curator de expoziție: Valentina Druțu
vernisaj: joi 10 mai 2018, orele 17.00
expoziție deschisă în perioada 10 mai – 10 iunie a.c.
orar de vizitare: marți-duminică, orele 10.00-17.00
CMNMI, Piața Ștefan cel Mare și Sfânt nr.1, Iași

Narodowe Muzeum Sztuki w Jassach
oraz Instytut Polski w Bukareszcie
zapraszają na wystawę sztuki zatytułowaną
ESTeTICA autorstwa Serge’a VASILENDIUCA
przedstawia: krytyk sztuki Maria Bilașevschi
kurator wystawy: Valentina Druțu
wernisaż: czwartek 10 maja 2018 r., godz. 17.00
wystawa jest czynna od 10 maja do 10 czerwca br.
godziny otwarcia: 10.00-17.00, od wtorku do niedzieli
CMNMI, Piața Ștefan cel Mare și Sfânt nr 1, Jassy

 

Serge Vasilendiuc – un pictor al geometriilor poetice

La o primă vedere, vorbind despre picturile lui Serge Vasilendiuc, putem exprima o sinteză prin unele cuvinte cheie, potrivite pentru a extinde apoi comentariile. Astfel, fără tăgadă putem glosa despre: mister; stare picturală metaforică; timp suspendat; atmosferă geometrizantă, un repertoriu imagistic constituit prin forme prelucrate după regulile unor geometrii austere. În acest sens remarcăm aplicarea într–un mod liber și creativ a perspectivei liniar – spațiale, sugestivă pentru a induce privitorului senzația perceptivă a celei de a treia dimensiuni. Compoziția cadrului este concepută aprioric printr–o țesătură liniară directă sau imaginară, dar sugestivă care stabilește raporturile între părți gândite de autor în cheie strict geometrică, înainte de a defini identitățile repertoriale recognoscibile, extrase din realitatea imediată. Pictorul îmbracă acele structuri geometrice în hlamide de culori așezate prin tușe ordonate, suprapuse printr–o dinamică interferare pentru a acoperi suprafețele ce descriu formele. Modul de a trata câmpul pictural prin tușe de culoare și o pensulație controlată amintesc de operele unor pictori redutabili din Europa modernă. Fără exaltări gratuite și exuberante, Serge Vasilendiuc creează un gen de pictură care transmite privitorului un agreabil sentiment de statornicie convingătoare. Suprafețele tablourilor sale sunt saturate fără a fi în fapt inutil încărcate. Ele respiră prin subtile vibrații rezultate din răbdătoarele suprapuneri de tonuri cu valențele lor emoționale. Picturile sale emană starea de reverie poetică, nostalgică și melancolică. Aluziile simbolice prin revendicarea unor elemente ale geometriilor poetice, aș spune, amintesc de universul abstracțiilor lui Wassily Kandinsky, de muzicalitatea lui Paul Klee dar și de libertățile inventive ale unor pictori ca Giorgio de Chirico sau Morandi.

Serge Vasilendiuc cercetează motivul cu minuțiozitate și extrage esența geometrică a formelor dominante. El nu se lasă atras in mrejele vibrațiilor jucăușe ale luminilor schimbătoare și instabile ce învăluie formele robuste ale obiectelor care alcătuiesc repertoriul. Pictorul subordonează acele vibrații ale luminilor schimbătoare, regulilor construcției geometrice a tabloului ceea ce face ca în cele din urmă să asistăm la o consolidare de tip constructiv a compoziției în întregul său. Umbrele devin participante active la definitivarea structurii tabloului. Ele sunt investite cu atribute expresive în sine. Serge Vasilendiuc, un pictor călător ne surprinde și ne încântă totodată prin varietatea subiectelor extrase din spații și locuri ale unor civilizații istorice care ne amintesc, privindu–i tablourile, de Orientul Caucazian, de însoritele țărmuri ale Eladei și Italiei sau fascinanta sa patrie care l–a adoptat, Polonia. El poartă în suflet talismane ce amintesc de o matrice ancestrală risipite pe teritoriul țării noastre convertindu–le în metafore picturale după ce periplul său documentar repetat a înscris în itinerar cetăți transilvane, orașe ca: Sibiu, Sighișoara, Cluj sau Maramureșul legendar, pășind apoi pe urmele strămoșilor în Bucovina și Moldova natală. Pelerinajele sale de pictor însetat de a vedea și cunoaște aduc privitorului bucuriile descoperirii unor locuri văzute și transfigurate prin limbajul picturii. Extrase din spațiile acelor locuri de civilizație umană motivele în sine devin un fel de posesiuni ale pictorului prin faptul că le transformă conform unui sistem de forme care poartă marca stilistică proprie recognoscibilă oricând și oriunde. El definește raporturile de echilibru și armonie a părților pornind de la realitate. Toate aspectele limbajului plastic sunt cu migală puse în acord pentru a configura ansamblul compozițional într–un mod expresiv. Preferințele artistului despre care vorbim se orientează cu precădere pentru game cromatice austere aplicând cu discernământ regulile contrastelor într–un mod temperat. Din acest punct de vedere pictura lui Serge Vasilendiuc se relevă și prin rafinamentul asocierii unor tonalități care induc o notă de mister și atmosferă specifică. Prin modul de a compune tabloul și de a reloca formele preluate din realitate, și a subordona lumina și umbra ineditei situații apărută în cadru, pictura lui Vasilendiuc se situează în zona definită de istoricii de artă ai secolului XX ca fiind pictura metafizică. Din punct de vedere tehnic remarcăm faptul că artistul evită folosirea negrului ca pigment în amestecuri ceea ce ar conduce la stingerea forței expresive a luminozității tonurilor. Unde compoziția impune susținerea unor zone în tonalități cu valori închise, pictorul se apropie de vibrațiile grave ale violetului până la indigo, albastru ultramarin sau verde închis. Pentru a contrabalansa complementar ieșirea spre lumină în picturile sale recurge la tonuri de ocru, orange, galben ajutate uneori prin amestecurile cu alb. Între cele doua categorii cromatologice, aproape nelipsite se impun tonurile de roșu de la vermillon la roșu venețian, nuanțate după caz pentru a sugera privitorului acoperișuri cu olane din ceramică, când vorbim despre peisajele din sudul Italiei sau străzile misterioase din Sighișoara Medievală sau Sibiu și alte locuri. Lumina născută parcă dintr–un reflector este totdeauna în compozițiile lui Vasilendiuc dirijată cu precizie pe formele ce delimitează suprafețele care se interpun fascicolului pentru a determina în vecinătate umbrele cu funcții expresive evidente. Realitatea repertorială descoperită de pictor este prelucrată în laboratorul său emoțional și rațional pentru ca apoi să o redea vederii sub forma stabilizată a tabloului. Acea noua imagine este eliberată de sub povara efemerității clipei pentru a primi atribute noi care vizează perenitatea. Remarcăm preocupările artistului pentru alegerea selectivă a subiectelor. Privindu–i lucrările vom avea sentimentul că participăm la un imaginar pelerinaj printre citadele înțesate de istorie; că urcăm trepte și ne furișăm pe străduțe înguste pentru a descoperi mărturii ale unor legende despre eroi și întâmplări modelate dea-lungul timpurilor de la o generație la alta. Picturile lui Serge Vasilendiuc au darul de a provoca imaginația privitorului. El descoperă un alt timp, nebănuit, cel al stărilor transcendente așa cum în urmă cu un secol procedau Giorgio de Chirico, Marc Chagall, Wassily Kandinsky și alți reprezentanți ai picturii avangardiste.

Într–o altă ordine a ideilor observăm în arta lui Serge Vasilendiuc privită în integralitatea sa, preocupări active de a se integra circuitului postmodern căutându–și propriile căi optime de exprimare. Atât cât am reușit să–l cunosc pe parcursul mai multor ani în ipostaza de pictor dăruit cu pasiune profesiei dar și sub aspect uman, moral și intelectual am convingerea că nu am greșit acordându–i în sinea mea deplină încredere. Este unul dintre puținii foști studenți care au, confirmat acea încredere peste așteptările mele. Ca pictor el este preocupat de a descifra conceptele și frământările experimentale aflate la modă în scopul limpezirii propriilor direcții de evoluție a stilului și concepției definitorii pentru opera sa. Serge Vasilendiuc nu s–a lăsat ademenit de zgomotoasele și efemerele experimente din care de cele mai multe ori în ziua următoare nu rămâne nici măcar amintirea. El se poziționează într–o relație statornică prin atitudinea față de confrații generației sale cât și în raport cu maeștrii predecesori ai artei universale dar și clasicii picturii românești. Sunt acestea, credem noi, nevăzute argumente care întâmpină privitorul meditând în fața pânzelor. El descoperă în arta sa configurarea structurală și tematică bine articulată, unitară și convingătoare a realității. Iubitorul de artă, colecționarul, percepe creațiile sale cu încredere pentru că ele dezvăluie caracterul stabil și responsabil al autorului cu talent, gândire limpede și echilibrată.

Februarie 2014 Liviu Suhar