Vineri, 4 octombrie 2024, la ora 17.00, va avea loc la Muzeul Judeţean de Artă Prahova Ion Ionescu-Quintus, din Ploieşti, B-dul Independenţei nr.1, vernisajul expoziției prilejuite de aniversarea a 75 de ani a artistului:

„ȘTEFAN PELMUȘ. Pictură 75”

urmat de

lansarea volumului „Policromii”,

semnată de jurnalistul Sebastian Crăciun

Motto:

„Picturile mele seamănă cu o icoană a sufletului”

„Meditez mult, ca oricare alt om, asupra timpului, vieţii, morţii şi mi-ar plăcea ca, prin intermediul picturii mele, să regăsesc acel mult visat echilibru interior, acea îndelung căutată împăcare de sine.“ (Ștefan Pelmuș)

Ștefan Pelmuș

Născut la 19 august 1949, la Valea Călugărească, județul Prahova, una dintre „cetățile” mari de pe Drumul Vinului. Bunicul sau era administratorul celei mai celebre podgorii interbelice, Letohay. Tatăl său a fost aviator, iar unchiul lui, care venea câteodată să surprindă într-o acuarelă frumusețea viilor, a fost cel care și-a dat seama ca micul Ștefan e un pictor talentat. El i-a convins părinții să-l dea la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“ din București.

Au urmat facultatea, căsătoria, jobul de profesor de desen la Tulcea, copiii. A deschis un atelier de creație la Tulcea și a expus, prima oară, în București, în 1980. (Alexandra’ s blog – Istorii pe simeze)

Absolvent al Academiei de Artă „N. Grigorescu” din București, în 1972, promoția prof. Ion Sălișteanu și Ilie Pavel, specialitatea pictură, Ștefan Pelmuș a pornit o intensă activitate artistică, materializată în numeroase participări la expoziții – peste 20 de personale din 1985 și până în prezent, atât în țară – București (1985, 1992, 1998, 2001, 2004, 2005, 2008, 2010, 2012, 2017, 2019), Dej (2001), Rm. Vâlcea (2005), Craiova (2007), Timișoara (2008), Ploiești (2012, 2019, 2024), Cluj (2013), Zalău (2013), Bistrița (2015), Alba Iulia (2022), cât și peste hotare: Belgia, Edegen (1997), Danemarca, Copenhaga (1998), Franța, Paris (2006), Germania, Nurenberg (2013, 2019) și Munchen (2014), Ungaria, Budapesta (2016), Austria, Viena (2017), Portugalia, Lisabona (2019).

Participările la expoziții de grup se constituie într-o listă impresionantă din care spicuim doar câteva: Budapesta, la galeriile „Natura” și „Art Today”, la Dusseldorf, la Galeriile „Ep” și „Bathomburg” și, tot în Germania, la Galeria „Arnold Jotzu”, Rotterdam și Eindhoven – Olanda, Bienala de la Kosice, Zoersel, Edegen si Bruxelles – Belgia, Bienala de Artă din Ankara – Turcia, Galeria Saint Germain, Paris – Franța, Wiesbaden – Austria, Londra – U.K, Stockholm – Suedia, La Petite Mort Gallery, Otawa – Canada, I.C.R. Roma – Italia – făcând doar o sumară selecție a unui periplu internațional impresionant.

Opera sa artistică a fost bine primită la Paris, la Galeria „Saint Germain” și la Galeria Fundației de Artă „Soleil de L’Est” care, în 2002, i-a acordat Premiul Bienalei de Artă. În anul 2003 primește premiul acordat de Muzeul de Artă Chișinău, la Saloanele Moldovei.

Aprecierea conaționalilor a precedat cele două recunoașteri internaționale, Ștefan Pelmuș fiind recompensat cu Premiul I la Bienala de Artă „Gh. Petrașcu” din Târgoviște, și cu Premiul special „Gh. Tattarăscu” București în 1994, iar în 1995 cu Premiul U.A.P.R. pentru pictură, la București.

În 2023 i se decernează două distincții prestigioase: Premiul „Brâncoveanu” și Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.

Regăsim lucrări ale sale în colecții particulare din Romania, Franța, Germania, Elveția, Israel, S.U.A., Canada, Austria, Chile, Brazilia, U.K. sau Belgia.

„Ar putea părea ciudat că doar în cincizeci de ani, pictura noastră trece fără multe devieri dramatice de la pictura peisagistică la reprezentările ireale, de la omagiul adus vizibilului la simbol, de la raționalism liric la himera sufletului uman, prizonieri ai subconștientului. Zona vizionară își însușește forma și substanța, sub presiunea unei energii care și-a căutat orbește reprezentarea. Deși manipulează într-un mod vioi, candid și extrem de personal un mănunchi de referințe culturale, prin semnul plastic, pictorul Ștefan Pelmuș articulează o viziune unică, nevoită și deranjantă, care se aseamănă cu o obsesie remarcată brusc, care bântuie necontenit variabilele sale metaforice și predispozițiile. Structura compozițională a lucrării sale este dată de dinamica spiralei, stelei, medaliei și crucii, ca reprezentare explicită a sensibilității sale prezente pentru mistică și ezoterism. (…)

Ștefan Pelmuș pare să fie un spirit religios care refuză să surprindă o față divină în figura unei icoane. Evocă doar crucile, cupele, și cuiele, ca în canoanele lui Hetimasia, prin care o absență se transformă în prezență, spiritul în reamintirea obiectelor simbolice. Pare a fi și un spirit ortodox captivat de farmecele Orientului, începând cu acceptarea generoasă a codului mistic până la inflorescența ornamentării.

Simt nevoia să cred că Ștefan Pelmuș pictează muchia vieții, regatul semi-întunericului în care marea cultură este în acord cu reflexele populare, amintirea cu invenția, sihăstria cu luxul, anxietatea cu liniștea sufletească și durerea cu bunăstarea într-o confuzie fertilă care nu prezintă nicio ambiție demonstrativă. Aceasta muchie a vieții care este pictura există de fapt și este singura care ne-o reprezintă în acest mod.

Arta lui Ștefan Pelmuș prezintă o alta ambiguitate surprinzătoare: fiecare pânză pare ca tinde spre o semnificație ascunsă și profunda care încă rămâne obscură, lăsându-ne ca recompensă a asediului sau „jocul” seducător al decorației. Este o artă stranie, unică, înduioșătoare care amestecă valorile expresiei cu cele ale euritmiei ornamentale. Pictura sa are semnificație însă în același timp fascinează, vrăjește prin cantul arabescului. Pictorii nasc pictori chiar și atunci când rivalii ignora sau își reneagă ii paternali. Ștefan Pelmuș, care își asumă cu ușurință informația și repertoriul de semne în memoria culturii și religiilor, nu se aseamănă cu nici un predecesor sau coleg contemporan. A apărut pe cont propriu, hrănindu-se cu arta singurătății sale. Este un fapt rar în lumea tuturor imitațiilor și redundantelor.” (Galeria „J.L. Calderon”)

(Cornel Radu Constantinescu – Adevărul literar și artistic 20 august 1995)

Volumul „Policromii”, este a doua carte de interviuri realizată de jurnalistul Sebastian Crăciun. De această dată realizatorul Radio România Cultural, care este și PR al Uniunii Artiștilor Plastici din România, propune iubitorilor de artă și nu numai, 30 de mărturii ale unor personalități de primă valoare din lumea artelor vizuale românești. Având o prefață semnată de criticul de artă Marius Tița, cartea „Policromii”, apărută la Editura Babel din Bacău, cuprinde 30 de interviuri cu pictori, sculptori, graficieni, artiști sticlari, maeștrii ai tapiseriei românești, academicieni, critici și istorici de artă, manageri de muzee de artă. O carte document, o carte deosebit de prețioasă prin destăinuirile a 30 de personalități din istoria contemporană a artelor plastice românești. Apariția acestui volum sprijină campania „Viitorul artei”. Toate încasările rezultate se vor transforma în premii pentru tinerii artiști plastici, la Concursul „Martha Bibescu”, organizat de Asociația Pro Valores la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, în luna mai 2025.