Muzeul Judeţean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” organizează miercuri, 11 octombrie 2023, ora 17.00, la sediul muzeului din Ploieşti, B-dul Independenţei nr.1: vernisajul expoziției de pictură și sculptură a artiștilor plastici Florentina Voichi și Mircea Roman.

Expoziția poate fi vizionată până pe 11 noiembrie 2023.

Florentina Voichi s-a născut în anul 1953, la Craiova, județul Dolj.

In 1977 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București.

Din 1991 este membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

După absolvirea facultății, a participat la expoziții individuale și de grup, cea mai importantă parte a carierei sale desfășurându-se din 2012, cu expozițiile personale de la Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, de la Centrul Cultural Internațional „George Apostu” din Bacău, Galeria Simeza București, Muzeul Județean Târgu Jiu, Galeria „Tipografia” – Combinatul Fondului Plastic București, Muzeul de Artă Craiova, Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, Palatul Culturii Iași, sau Leilei Gallery București.

În 2020, a participat la Bienala Internațională de Artă Contemporană de la Cerveira, Portugalia, iar în noiembrie 2022 – februarie 2023 la Galeria Institutului Cultural Român de la Lisabona.

„(…)În 2001, a intervenit o schimbare radicală în preocupările şi în cariera ei. Practic, a abandonat pictura şi s-a consacrat scrisului. Momentul de declic în urma căruia s-a produs această spectaculoasă înlocuire de opţiuni şi, implicit, de limbaje artistice, l-a constituit reîntâlnirea (în perioada studenţiei asistase la câteva cursuri ale sale) cu Victor Ieronim Stoichiţă, renumit critic şi istoric de artă de talie europeană, fost membru al Şcolii de la Păltiniş. (…) Au discutat cu aprindere pe marginea unor probleme sensibile ale picturii de ieri şi de azi(…)

A rezultat o carte greu de categorisit, un amestec dozat cu admirabil simţ al măsurii de proză poematică, versuri clasice, expuneri de teorii ştiinţifice, aprecieri impecabil documentate şi exhaustiv fundamentate despre pictori şi pictură, în contextul unei viziuni integratoare ale cărei finalităţi ţintesc spre înţelegerea deplină a conceptelor de maximă cuprindere şi generalitate, cum ar fi materia, spiritul, creaţia, sacralitatea.(…)

Volumul se intitulează „Cartea pictorei” şi a apărut în 2007 la Editura „Vinea”. Acesta include şi un text care poartă acelaşi titlu, respectiv „Cartea pictorei”, în care Florentina Voichi îşi expune in extenso concepţia despre pictură ca artă supremă. O concepţie plină de originalitate, care porneşte de la realitatea certificată ştiinţific potrivit căreia văzul este simţul esenţial prin intermediul căruia creierul uman primeşte cea mai mare parte a informaţiilor din lumea reală.” – Corneliu Ostahie, „O re-întoarcere spectaculoasă – Florentina Voichi

În „Cartea Pictorei” este inclus un studiu documentat asupra picturii, conceput pentru a-i servi în anul în care a predat Istoria artei la Institutul Media Pro, Facultatea de Cinematografie.

„Ceea ce propune Florentina Voichi este o mărturie (uneori teatralizată) a dialogului său cu pictura ca parte a culturii europene dar şi ca mod specific al privirii pictorei, îmbogăţite de memorie şi adâncite în subiect cu discretă melancolie.” Doina Mândru

„Pictura deține calitatea de a dezvălui în frumusețea materialității ei nuanțări mai fine decât cele pe care le pot face cuvântul sau sunetul.” (Florentina Voichi)

Mircea Roman este născut la 24 iunie 1958, în Băiuț, județul Maramureș, dar se mută la Târgu Lăpuș, unde-și petrece copilăria. Studiază la Școala de Arte din Baia Mare, iar în 1980 intră la Institutul de Artă „Ion Andreescu” din Cluj, Clasa Sculptură. Se apropie afectiv și artistic cel mai mult de profesorul său Eugen Gocan, „adept al unei sculpturi cu accente expresioniste bine temperate și cu multe personaje”, dar pe Jeno Korondy îl consideră adevăratul său mentor.

După facultate, în 1984, lucrează la întreprinderea Marmura București, ca cioplitor la normă. Apoi la machetele pentru Casa Poporului, ca stagiar.

Realizează primele desene pentru proiectul „Radiografii”, realizat în bronz doi ani mai târziu, inspirat de vecinătatea Cimitirului „Bellu” unde merge ca să cerceteze „toate formele de sculptură existente”, fascinat de calitatea operelor aflate acolo, lucrările lui Gheorghe Anghel și Ion Vlad.)

În 1985 participă la Tabăra de Sculptură de la Oarba de Mureș. Deschide primul său ciclu important dedicat sacrificiului, în 1986 participă la a doua Tabără de Sculptură la Covasna, continuă tema sacrificiului, iar în Tabăra de Sculptură din Sighet din 1987 a îmbunătățit seria personajelor sacrificate.

După ani de observație, studiu, încercări, lucru, Mircea Roman debutează în forță în 1989 cu o expoziție personală ce propunea o sculptură de manieră neo-expresionistă.

Anul 1992 este unul prolific – devine singurul sculptor român câștigător al Marelui Premiu al Trienalei de Artă la Osaka și devine bursierul Delphine Studio, fapt care marchează începutul unei mari schimbări: sculptorul se mută la Londra.

În același an, 1992, lucrează în Tabăra de sculptură International Sculptors’ Symposium Schwarzenberg, Grenzganger. Iar în 1994 merge în Tabăra de sculptură „Internationale Ausstellung von Werken zeitgenössischer Bildhauer im Park von Schloß Altshausen”, Skulpturenpark Herzogin Diane.

Între 1993-2005 artistul a creat și expus la Londra. Prima expoziție are loc în 1998, urmată de alte două în 2000 și 2002.

Îl regăsim în peisajul românesc cu expoziții personale din 2005, la Galați, București, Bacău, Tg. Jiu, Craiova, Miercurea-Ciuc, precum și la numeroase expoziții de grup în România și în străinătate.

Ca recunoaștere și prețuire în anul 2000, de Ziua Națională a Românie, primește Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”.

Alături de Marele Premiu de la Osaka și de Bursa Delphine Studio, Londra a mai fost un mare număr de premii și recunoașteri ale muncii de creație depuse de-a lungul vieții dintre care amintim:

1988 Premiul Atelier 35 București

1990 Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru tineret

2008 Medalia de Aur a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova

2017 Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru Sculptură

2018 Premiul pentru Arte Plastice „Constantin Brâncoveanu” al Fundației Alexandrion, România

„(…) Preocuparea pentru veșnica actualitate a suferinței, a nepăsării celorlalți, a dramei abuzurilor de orice fel exercitate de om împotriva ființelor înconjurătoare și, mai grav, chiar împotriva lui însuși, îi conferă lui Mircea Roman un loc privilegiat, de seismolog al pervertirii valorilor, al bolilor spiritului omenesc dintotdeauna, de ieri și de azi, trăite și resimțite pe propria-i piele sau prin intermediul lecturilor, metamorfozate în sculpturile sale.” Alexandru Davidian

„Simplitatea, demnitatea și un sentiment al atemporalității rămân semnele distinctive ale artei sale, asociate cu o conștientizare modernă, armonizată psihologic, a comediei și tragediei condiției umane.” – John McEwen.

Corina Dinu

Muzeograf