„Prin Marcel Bunea, pictura poate fi cunoscută în forma sa cea mai pură, aceea a culorii mai presus de orice: desen, subiect, temă sau cutumă. Parafrazându-l pe Boris Vian, care afirma că din punctul lui de vedere totul ar trebui să dispară, mai puţin dragostea şi muzica lui Duke Ellington, îmi asum observaţia că în afară de titlurile alese şi de cronologie, nimic nu este conjunctural în creaţia artistului. Geometriile sale, evident subiective, delimitează părţi ale unui acelaşi întreg, pe care dimensiunile fizice ale lucrărilor nu îl pot captura şi nici cuprinde. Aşadar, relaţii cromatice subtile şi rezolvări surprinzătoare reunite sub egida unui sistem de gândire vizuală deopotrivă personal, coerent şi intuitiv. Acolo unde alţii ar căuta secţiunea de aur sau locul geometric al unor puncte, linii, ori elipse speciale, Marcel Bunea are soluţii care ţin de alte raţiuni decât cele binare. În creaţia lui, totul este clar şi armonios, fără ca acest fapt să răpească aura de mister, ci dimpotrivă, inducând sentimentul purificării prin artă.”

Mihai Plămădeală, curator