Muzeul Național „Constantin Brâncuși” organizează miercuri, 15 ianuarie 2025, ora 17,00, cu ocazia sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, vernisajul expoziției de pictură intitulată „Grădinile geometricului” cu lucrări semnate de Gheorghe POGAN, unul dintre cei mai cunoscuți pictori.

Curatorul expoziției este artistul ZuZu Caratănase, conf. univ. dr. habil. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași iar coordonatori de proiect, Denisa Șuță – manager Muzeul Național „Constantin Brâncuși” și artistul Ovidiu Ionescu – conf. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte din București.

Gheorghe POGAN s-a născut în anul 1948, la Brîznic, Hunedoara. A absolvit Institutul de Arte Plastice și Decorative „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, în anul 1972, specialitatea pictură și a debutat expozițional în 1971, fiind încununat cu Premiul Național pentru Pictură la Festivalul Național al Studenților din Academiile de Artă.

Este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Romănia din anul 1980, a fost Președinte al Comisiei de Cenzori UAP (2016-2022) și în prezent este membru în Consiliul Director UAP (din 2022).

Pentru întreaga activitate artistică, administrativă, didactică și de creație în mai multe domenii, în anul 2019 i-a fost atribuită Indemnizația de Merit a Academiei Române.

A curatoriat secțiunea pictură la Saloanele Naționale, din 2018 până în 2022 și a fost organizator al Galei Premiilor UAP pentru anul 2021.

A avut o serie de expoziții personale atât în țară, cât și în străinătate, în orașe precum Brașov, Târgu Mureș, Hărman, Deva, București, Trier și Dresda (Germania), Lohia (Finlanda), Arras (Franța), Vicenza (Italia), participând totofată cu lucrări în expoziții de grup și colective în Franța, Italia, Austria, Belgia, Finlanda, Germania, Bulgaria. Lucrări ale lui Gheorghe Pogan se află atât în colecții de stat în România, cât și în colecții private în străinătate.

Gheorghe Pogan: „Sunt un risipitor curios, gata să renunțe la o rețetă verificată pentru a cerceta cât de departe pot fi împinse limitele picturii şi cum ar putea arăta urma vizibilă a viitorului. Mă simt dator premergătorilor, deschizătorilor de drumuri, anonimi sau consemnați de istorie. De aici vin momentele mele de cumpănă, întoarcerile în timp, la idei în aşteptare, revenirile de finețe pe lucrări, dar şi aparenta dezlânare stilistică. (…) Iscodind prin natură şi prin cultură, caut consistența vizuală a unei himere. Sunt aproape mulțumit de ceea ce fac atunci când, de dincolo de imagine, răzbate prezența unei lumi invizibile, iar din spatele formelor izvorăşte lumina unui spațiu fără început şi fără sfârşit. Puntea se construieşte singură. Pe măsură ce se schimbă percepția realității şi ne invadează orizonturi vizuale noi, iar culorile fantomatice de pe ecrane ne scot din comoditate, se ivesc şi iluzorii noştri „admiratori”. Este trist că-mi pot doar imagina viitorul, nu-l pot trăi cu adevărat. Aşa apar dramele creației, apare însingurarea pictorului căutător de viitor. (…) Încerc să-mi domin instinctul de pictor şi să mă apropii de himeră lăsând lumina, culorile şi formele să-şi etaleze întreaga strălucire. Aş spune că fac pictura să se descopere pe sine. Sunt un risipitor care se sprijină pe înțelepciunea ideilor în aşteptare.”